Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ben Okri - "În Arcadia"


Sunt fericită, tare fericită că am terminat de citit cartea asta! Când m-am pus să o citesc, nu credeam în veci că o voi duce până la sfârșit. De ce? Pentru că stilul mi se părea prea apăsător, că nu reușeam neam să stabilesc o conexiune cu ideea și personajele. Pe parcurs, mi-am schimbat atitudinea ușor-ușor, am început să văd, printre rândurile încărcate de întrebări și frământări, o sămânță de încredere. Și da, recunosc că nu aș putea citi o carte totalmente pesimistă și greoaie, că doar nu-s masochistă (cred...)!

"În Arcadia" este o călătorie inițiatică în care pornește o echipă de filmare alcătuită din persoane care au eșuat în plan personal și profesional: "Echipa celor șase ratați ai iadului. Dacă nu ne ucidem între noi, vom crea o nouă religie". Protagoniștii sunt frustrați de eșecul vieților lor și văd acest nou proiect, ale cărui etape le sunt revelate pe parcurs, ca pe o binevenită evadare din cotidian. 

Cartea orbitează în jurul tabloului lui Nicolas Poussin - "Păstorii din Arcadia" și te face să te întrebi care este Arcadia ta, locul tău de evadare și de fericire netulburată, pornind de la mesajul ET IN ARCADIA EGO (Și eu am fost în Arcadia).


Și ca să vă dumiriți ce e și cu Arcadia asta, vă redau definiția din DEX:

ARCÁDIA s.f. Curent literar italian și european ale cărui principii au fost elaborate de membrii academiei „Arcadia” (întemeiată la 1690) și care orientau poezia către arta bucolică, simplă și clară a elegiei grecești și latine. [Pron. -di-a. / < it. arcadia, cf. Arcadia – provincie din Grecia antică, patria mitică a artei bucolice (SURSA: dexonline.ro).

Romanul tratează tema morții în raport cu viața, a artei în raport cu omul și, ca orice operă de acest gen, e plin de filosofări ce pot plictisi și chiar agasa, la un moment dat (mă refer aici la cei profani, ca mine). Dar după ce am închis coperțile pentru ultima dată, am realizat că am reușit și eu să trec cu bine prin această călătorie, care m-a marcat într-o oarecare măsură, la fel ca și pe eroii de față. 

Ben OKRI e un nume cu greutate în literatura africană. S-a născut în 1959 în nordul Nigeriei. Pentru romanul poetic "Drumul înfometat" (pe care sper să-l citesc într-o bună zi!) a luat premiul Booker. "În Arcadia" a fost publicat în 2002.

Câteva citate:

"O cameră de filmat este un instrument al diavolului";
"Nimic nu este mai groaznic decât un cinic care începe să profețească";
"Lumina poate fi produsă artificial. Întunericul, din punct de vedere tehnologic, nu poate fi produs de oameni. În societate, este adevărat tocmai contrariul: este mai ușor să creezi întuneric decât să creezi lumină";
 "Toată omenirea nu este decât o singură ființă, un copil, o celulă, o idee, un gând, o dramă închisă într-un stadiu";
"Arta țâșneste și din înstrăinare și din pierdere. Arta înlocuiește ceea ce am pierdut din suflet. Este o substituire magică";
"Ultimele zile ale lucrurilor frumoase sunt cele mai artistice";
"Arta este găsirea unui nou tărâm natal și în același timp plecarea într-o călătorie";
"Nu mă deranjează eșecul; trebuie să treci peste el pentru a atinge măreția";
"Luați-vă de mâini și considerați natura ca fiind cea mai importantă! Viața nu are un sens mai măreț decât să se transforme în florile dragostei. În acest fel, moartea emană lumină și iadul este înlăturat";
"Pictura este o inscripție pe pielea timpului".

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când