Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

John Steinbeck - "Pășunile Raiului"

V-am zis! V-am zis că m-am îndrăgostit de scrierile lui John Steinbeck! Am terminat de citit "Șoareci și oameni" și am rămas într-o reverie frumoasă din care nu puteam ieși. Reveria asta mă îndemna să mai citesc măcar o carte a acestui autor, despre care Dallas Morning News scria: "A cunoscut și a înțeles America și pe americani mai bine decât oricare alt scriitor din secolul XX".

John Steinbeck s-a născut în 1902, în Salinas - California. A urmat cursurile unei facultăți de biologie marină pe care nu a terminat-o niciodată. Deși primele tentative literare nu au fost reușite, nu s-a descurajat. Și bine a făcut, pentru că, în 1962, cu șase ani înainte să moară, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, lăsând în urmă opere apreciate de public și critici.


Steinbeck a devenit unul dintre preferații mei, și nici măcar nu i-am citit operele cele mai bune (urmează!). Ce mă atrage cel mai mult ar fi greu de spus! Pur și simplu, tot ce a așternut el pe foaie îmi intră direct la suflet și mă face să-mi doresc să citesc mii și mii de pagini ce-i poartă semnătura.

Operele lui Steinbeck pot fi sintetizate și comentate, dar vor pierde sigur, în acest fel, din esență și din frumusețe. Romanele acestui autor trebuie citite și trăite la intensitate maximă, are grijă de asta autorul. 

În consecință, nu am prea multe să vă spun despre "Pășunile Raiului, decât că este un roman alcătuit din mai multe povestiri ce au legătură între ele. Cadrul natural este însă, așa cum o arată și numele, unul de basm: "o vale largă, acoperită cu pășuni înverzite, mărginite de coline care le feresc de neguri și de vânt, cu stejari falnici înălțându-se deasupra pajiștilor întinse". Ai crede că-n acest decor de vis se petrec numai lucruri idilice, dar cele 20 de familii care viețuiesc aici, după un secol, își poartă dramele, neîmplinirile, satisfacțiile sau decăderile ca oricare altă ființă de pe Terra: copii cu probleme mintale, surori prostituate, adulți care nu-și găsesc locul și rostul în lumea asta - acestea fiind doar  câteva exemple.

Pe lângă loc, povestirile mai au în comun parcursul: pornesc optimist, se desfășoară imprevizibil și sfârșesc prin moarte sau prin declin. 

Și din nou constat că aș mai citi încă o carte de-a lui Steinbeck! Zic pas, totuși, pentru că mă așteaptă pe noptieră bijuteria unei scriitoare de Pulitzer!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…