Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

John Steinbeck - "Șoareci și oameni"


Când a publicat romanul "Șoareci și oameni", în 1937, John Steinbeck era deja un scriitor cunoscut și apreciat, cu vreo șase cărți la activ, dar nu cred că-și închipuia ce avea să se întâmple 25 de ani mai târziu, și anume că va primi Nobelul pentru Literatură. Dar tu, ca un cititor fermecat de această poveste frumoasă, dar tragică, a celor doi prieteni, Lennie Small și George Milton, conștientizezi de la prima pagină că ai de a face cu un colos al literelor. Și savurezi la maximum tot ce se poate, de parcă nu ai citi o carte, ci ai inspira și expira adânc în mijlocul unei păduri din California.

"Șoareci și oameni" este o carte de 158 de pagini, pe cât de simplă, ca poveste și ca structură, pe atât de complexă în semnificații. George și Lennie se angajează la o fermă de lângă Soledad. George e un băiat ager și micuț de statură, iar Lennie e opusul lui: o matahală cu mintea unui copil, ce-i place să mângâie șoarecii, iepurii și cățeii până ce-i lasă fără suflare. De unde până unde cei doi umblă împreună? Păi, George, încă din tinerețe, nu a fost decât mentorul și protectorul lui Lennie, orfanul crescut de mătușa Clara. La ferma de față, cei doi ajung cu un plan bine stabilit: acela de a face bani ca apoi să-și cumpere pământul lor, unde să cultive cereale și legume, să crească iepuri, vaci și porci și să devină propriii stăpâni. Numai că, așa cum e de așteptat, Lennie nu se poate ține departe de necazuri, iar George nu se poate ține departe de Lennie. Astfel că visul lor de a se bucura de "belșugu' pământului" se duce pe apa sâmbetei cât a-i clipi.

De la cei doi înveți multe, dar, cred că cel mai important, înveți despre sacrificiu, despre singurătate, despre aripi tăiate. Povestea celor doi i-a impresionat și pe regizorii de la Hollywood care au ecranizat acest roman în: 1939, 1968, 1981 și 1992.

 scenă din filmul "Of Mice and Men" (1992) (sursa: IMDB.com)

În concluzie, atât de mult mi-a plăcut cartea asta, încât vreau să citesc cât mai multe dintre operele lui Steinbeck! Primele care-mi fac cu ochiul sunt: romanul de Pulitzer "Fructele mâniei" (1939), "La răsărit de Eden" (1952), "Iarna vrajbei noastre" (1961), "Eu și Charlie descoperim America" (1962).

Comentarii

Crengu a spus…
Multe ai mai citit!
Raluca Nicula a spus…
Multe mai am de citit! :D
Sper sa reusesc sa ma organizez si in continuare!
Crengu a spus…
Si eu mai am o gramaaada! Din pacate, imi dau seama ca nu putem cuprinde tot ce ne.am dori, mereu va ramane cate ceva...
Raluca Nicula a spus…
Din păcate, da, aşa e! Asta e mâhnirea mea, că nu voi reuşi niciodată să citesc tot ce contează din literatură. S-a scris mult şi s-a scris bine! Ferice de cititori! :)

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…