Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

John Steinbeck - "Șoareci și oameni"


Când a publicat romanul "Șoareci și oameni", în 1937, John Steinbeck era deja un scriitor cunoscut și apreciat, cu vreo șase cărți la activ, dar nu cred că-și închipuia ce avea să se întâmple 25 de ani mai târziu, și anume că va primi Nobelul pentru Literatură. Dar tu, ca un cititor fermecat de această poveste frumoasă, dar tragică, a celor doi prieteni, Lennie Small și George Milton, conștientizezi de la prima pagină că ai de a face cu un colos al literelor. Și savurezi la maximum tot ce se poate, de parcă nu ai citi o carte, ci ai inspira și expira adânc în mijlocul unei păduri din California.

"Șoareci și oameni" este o carte de 158 de pagini, pe cât de simplă, ca poveste și ca structură, pe atât de complexă în semnificații. George și Lennie se angajează la o fermă de lângă Soledad. George e un băiat ager și micuț de statură, iar Lennie e opusul lui: o matahală cu mintea unui copil, ce-i place să mângâie șoarecii, iepurii și cățeii până ce-i lasă fără suflare. De unde până unde cei doi umblă împreună? Păi, George, încă din tinerețe, nu a fost decât mentorul și protectorul lui Lennie, orfanul crescut de mătușa Clara. La ferma de față, cei doi ajung cu un plan bine stabilit: acela de a face bani ca apoi să-și cumpere pământul lor, unde să cultive cereale și legume, să crească iepuri, vaci și porci și să devină propriii stăpâni. Numai că, așa cum e de așteptat, Lennie nu se poate ține departe de necazuri, iar George nu se poate ține departe de Lennie. Astfel că visul lor de a se bucura de "belșugu' pământului" se duce pe apa sâmbetei cât a-i clipi.

De la cei doi înveți multe, dar, cred că cel mai important, înveți despre sacrificiu, despre singurătate, despre aripi tăiate. Povestea celor doi i-a impresionat și pe regizorii de la Hollywood care au ecranizat acest roman în: 1939, 1968, 1981 și 1992.

 scenă din filmul "Of Mice and Men" (1992) (sursa: IMDB.com)

În concluzie, atât de mult mi-a plăcut cartea asta, încât vreau să citesc cât mai multe dintre operele lui Steinbeck! Primele care-mi fac cu ochiul sunt: romanul de Pulitzer "Fructele mâniei" (1939), "La răsărit de Eden" (1952), "Iarna vrajbei noastre" (1961), "Eu și Charlie descoperim America" (1962).

Comentarii

Crengu a spus…
Multe ai mai citit!
Raluca Nicula a spus…
Multe mai am de citit! :D
Sper sa reusesc sa ma organizez si in continuare!
Crengu a spus…
Si eu mai am o gramaaada! Din pacate, imi dau seama ca nu putem cuprinde tot ce ne.am dori, mereu va ramane cate ceva...
Raluca Nicula a spus…
Din păcate, da, aşa e! Asta e mâhnirea mea, că nu voi reuşi niciodată să citesc tot ce contează din literatură. S-a scris mult şi s-a scris bine! Ferice de cititori! :)

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…