Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pendiuc candidează. Află din partea cui!

Recunosc că de când m-am despărțit (poate definitiv, poate temporar) de presă, îmi lipsesc deseori unele personaje. În activitatea mea de reporter/redactor m-am "lovit" de fel și fel de oameni, unii mai veseli, alții mai triști, c-așa-i în tenis.
Astăzi ne ocupăm de cazul Tudor Pendiuc, pentru că am văzut în presă că stimabilul dorește să candideze (nu mai știe nici el a câta oară) pentru funcția de primar al Piteștiului. Dilema cea mare în aceste zile este, însă,  din partea cui? Că PSD Argeș s-a lepădat de el după scandalul de corupție în care a fost implicat. Eu am aflat pe surse din partea cui va candida Tudor Pendiuc și vă spun și vouă că doar n-oi ține pentru mine. Ei bine, bomba bombelor e că Pendiuc va candida din partea Penitenciarului Colibași.

Lăsând gluma proastă deoparte, ce mai caută acest personaj în și așa destul de sinistra politică argeșeană? Nu s-a săturat de atâta "condus", din '92 până în zilele noastre? Disperarea sa de a se agăța de un "fotoliu" cu toată înverșunarea, având antecedentele pe care le are, nu știu ce dovedește dar aș merge pe premisa unor bărzăuni pe la mansarda blocului. 

Un oraș îngropat

Cu toate astea, cu siguranță, fanaticii primarului (mulți la număr și la ani), care au stat cu gurile căscate când au curs țuica și sarmalele în Piața Primăriei, vor avea un cuvânt greu de spus la aceste alegeri. Noi, ăștia tineri și sictiriți, nu vrem pușcăriași la Primăria Pitești! Vrem pe cineva cu viziune, care să dezgroape Piteștiul dintre beton și pavele și să-l curețe de kitsch-uri. Din nefericire, nu cred să existe acea persoană, că am numărat deja alți triști printre candidați. Dar, cum speranța moare ultima, hai să ne trezim mâine și Pendiuc să nu fie decât o amintire!

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare! Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă "primarului", la biroul de la Casa Cărții!)

Comentarii

Aimée a spus…
:-)) Esti tare! Eu habar n.am cine candideaza la sector sau la primaria generala, tot ce sper e sa se vada ca avem primar dupa ce va fi ales.
Raluca Nicula a spus…
Pai cam asta e buba, in zilele noastre. Nu mai poate niciun politician sa-si faca treaba ca hop! DNA-ul e pe urmele lui! Cata impertinenta! :)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când