Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Rudyard Kipling - "Kim"

Dintotdeauna m-a fascinat India, și cred că totul a pornit de la Eliade al nostru, care m-a ajutat să gust din misterele acestei țări încă din școala generală când citeam cu o fascinație aparte "Maitreyi". Și apoi, cred că au mai contribuit la imaginea asta și filmele indiene, care aveau un farmec irezistibil.

Așa că am pornit să citesc "Kim" cu inima deschisă și cu mari așteptări, mai ales că aveam certitudinea unei scriituri de clasă, dacă luăm în calcul că magnificul Kipling este posesor de Nobel pentru Literatură (distincție acordată în 1907). 
"Kim" este, la bază, un roman indian de spionaj, dar, printre intrigile și suspansul caracteristice acestui gen, se remarcă povestea captivantă și plină de învățăminte a unei deveniri. Kimball O'Hara, un copilandru orfan de origine irlandeză, pleacă din orașul Lahore într-o călătorie alături de un lama tibetan, în căutarea împlinirii destinului său, prezentat prin metafora "taurului roșu uriaș pe o pajiște verde". Cu o așa intrigă, nu cred că mai are rost să spun cât de frumoasă și de seducătoare este povestea. Odată cu maturizarea lui Kim, asistăm și la mântuirea lui Teshoo Lama care îl însoțește în călătoria prin India pentru a descoperi Râul Săgeții, care spală păcatele tuturor celor care se scaldă în el. 
Sincer să vă spun, sunt atât de interesante aceste două personaje și se completează atât de bine, încât aș putea să citesc mii de pagini cu ele și nu m-aș plictisi. Imaginea asta a unui bătrânel sfânt care străbate nisipurile deșertului și munții Himalaya alături de chela al său  cel destoinic este una care mă va urmări mult timp de aici înainte.
Merită să citiți "Kim" pentru a vedea că Rudyard Kipling este un maestru al cuvintelor, al construirii unor episoade care curg domol, dar care te umplu de frumos, astea pe lângă spiritul său de aventură, cu care sunteți deja familiari din "Cartea Junglei" (1894). În plus, veți găsi o prezentare clară a religiilor, superstițiilor și obiceiurilor din India. 
Căutând pe net, am găsit acest trailer cu ecranizarea care a apărut în 1950. Poate voi vedea cândva și filmul!


CITATE:

"Toți oamenii sfinți trăiesc într-un vis, iar învățăceii care-i urmează se molipsesc și ei";
"Mulți sunt cei care poartă veșmânt preoțesc, dar puțini dintre ei păstrează calea cea dreaptă";
"Cei care urmează calea cea dreaptă nu trebuie să cadă pradă slăbiciunilor, nici să plece urechea la glasul dorințelor și al sentimentelor, căci toate astea nu sunt altceva decât iluzie";
"Educația este cea mai mare binecuvântare atunci când este făcută cu înțelepciune. Altfel nu este de niciun folos pământesc";
 "Toate dorințele nu sunt decât deșertăciuni care te leagă și mai strâns de roata vieții";
"În chestiuni de credință e tare greu să faci o alegere, așa cum se întâmplă și cu caii. Un om înțelept știe dinainte că toți caii sunt buni, căci de pe urma oricăruia te poți alege cu un câștig";
"Orice credință este întocmai ca și caii. Fiecare are părțile ei bune, însă lucrul ăsta este valabil doar în țara ei";
"Lumea e plină de dușmani pentru cei care sunt oameni de treabă";
"Să te încrezi mai curând într-un șarpe decât într-o desfrânată și mai curând într-o desfrânată decât într-un afgan";
"Există o altă înțelepciune mai presus de înțelepciunea pământească, anume unica și înalta știință izvorâtă din meditație";
"Cel care se îndreaptă spre munți se duce spre propria sa mamă";

"Pentru a ajunge la femeia pe care o dorești mai sunt și alte mijloace înainte de a te hotărî să faci țăndări ușa casei";
"Nu sunt decât două feluri de femei: unele care îl secătuiesc pe bărbat de puterile pe care le are și altele care i le redau".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…