Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Rudyard Kipling - "Kim"

Dintotdeauna m-a fascinat India, și cred că totul a pornit de la Eliade al nostru, care m-a ajutat să gust din misterele acestei țări încă din școala generală când citeam cu o fascinație aparte "Maitreyi". Și apoi, cred că au mai contribuit la imaginea asta și filmele indiene, care aveau un farmec irezistibil.

Așa că am pornit să citesc "Kim" cu inima deschisă și cu mari așteptări, mai ales că aveam certitudinea unei scriituri de clasă, dacă luăm în calcul că magnificul Kipling este posesor de Nobel pentru Literatură (distincție acordată în 1907). 
"Kim" este, la bază, un roman indian de spionaj, dar, printre intrigile și suspansul caracteristice acestui gen, se remarcă povestea captivantă și plină de învățăminte a unei deveniri. Kimball O'Hara, un copilandru orfan de origine irlandeză, pleacă din orașul Lahore într-o călătorie alături de un lama tibetan, în căutarea împlinirii destinului său, prezentat prin metafora "taurului roșu uriaș pe o pajiște verde". Cu o așa intrigă, nu cred că mai are rost să spun cât de frumoasă și de seducătoare este povestea. Odată cu maturizarea lui Kim, asistăm și la mântuirea lui Teshoo Lama care îl însoțește în călătoria prin India pentru a descoperi Râul Săgeții, care spală păcatele tuturor celor care se scaldă în el. 
Sincer să vă spun, sunt atât de interesante aceste două personaje și se completează atât de bine, încât aș putea să citesc mii de pagini cu ele și nu m-aș plictisi. Imaginea asta a unui bătrânel sfânt care străbate nisipurile deșertului și munții Himalaya alături de chela al său  cel destoinic este una care mă va urmări mult timp de aici înainte.
Merită să citiți "Kim" pentru a vedea că Rudyard Kipling este un maestru al cuvintelor, al construirii unor episoade care curg domol, dar care te umplu de frumos, astea pe lângă spiritul său de aventură, cu care sunteți deja familiari din "Cartea Junglei" (1894). În plus, veți găsi o prezentare clară a religiilor, superstițiilor și obiceiurilor din India. 
Căutând pe net, am găsit acest trailer cu ecranizarea care a apărut în 1950. Poate voi vedea cândva și filmul!


CITATE:

"Toți oamenii sfinți trăiesc într-un vis, iar învățăceii care-i urmează se molipsesc și ei";
"Mulți sunt cei care poartă veșmânt preoțesc, dar puțini dintre ei păstrează calea cea dreaptă";
"Cei care urmează calea cea dreaptă nu trebuie să cadă pradă slăbiciunilor, nici să plece urechea la glasul dorințelor și al sentimentelor, căci toate astea nu sunt altceva decât iluzie";
"Educația este cea mai mare binecuvântare atunci când este făcută cu înțelepciune. Altfel nu este de niciun folos pământesc";
 "Toate dorințele nu sunt decât deșertăciuni care te leagă și mai strâns de roata vieții";
"În chestiuni de credință e tare greu să faci o alegere, așa cum se întâmplă și cu caii. Un om înțelept știe dinainte că toți caii sunt buni, căci de pe urma oricăruia te poți alege cu un câștig";
"Orice credință este întocmai ca și caii. Fiecare are părțile ei bune, însă lucrul ăsta este valabil doar în țara ei";
"Lumea e plină de dușmani pentru cei care sunt oameni de treabă";
"Să te încrezi mai curând într-un șarpe decât într-o desfrânată și mai curând într-o desfrânată decât într-un afgan";
"Există o altă înțelepciune mai presus de înțelepciunea pământească, anume unica și înalta știință izvorâtă din meditație";
"Cel care se îndreaptă spre munți se duce spre propria sa mamă";

"Pentru a ajunge la femeia pe care o dorești mai sunt și alte mijloace înainte de a te hotărî să faci țăndări ușa casei";
"Nu sunt decât două feluri de femei: unele care îl secătuiesc pe bărbat de puterile pe care le are și altele care i le redau".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…