D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Dintotdeauna m-a fascinat India, și cred că totul a pornit de la Eliade al nostru, care m-a ajutat să gust din misterele acestei țări încă din școala generală când citeam cu o fascinație aparte "Maitreyi". Și apoi, cred că au mai contribuit la imaginea asta și filmele indiene, care aveau un farmec irezistibil.
Așa că am pornit să citesc "Kim" cu inima deschisă și cu mari așteptări, mai ales că aveam certitudinea unei scriituri de clasă, dacă luăm în calcul că magnificul Kipling este posesor de Nobel pentru Literatură (distincție acordată în 1907).
"Kim" este, la bază, un roman indian de spionaj, dar, printre intrigile și suspansul caracteristice acestui gen, se remarcă povestea captivantă și plină de învățăminte a unei deveniri. Kimball O'Hara, un copilandru orfan de origine irlandeză, pleacă din orașul Lahore într-o călătorie alături de un lama tibetan, în căutarea împlinirii destinului său, prezentat prin metafora "taurului roșu uriaș pe o pajiște verde". Cu o așa intrigă, nu cred că mai are rost să spun cât de frumoasă și de seducătoare este povestea. Odată cu maturizarea lui Kim, asistăm și la mântuirea lui Teshoo Lama care îl însoțește în călătoria prin India pentru a descoperi Râul Săgeții, care spală păcatele tuturor celor care se scaldă în el.
Sincer să vă spun, sunt atât de interesante aceste două personaje și se completează atât de bine, încât aș putea să citesc mii de pagini cu ele și nu m-aș plictisi. Imaginea asta a unui bătrânel sfânt care străbate nisipurile deșertului și munții Himalaya alături de chela al său cel destoinic este una care mă va urmări mult timp de aici înainte.
Merită să citiți "Kim" pentru a vedea că Rudyard Kipling este un maestru al cuvintelor, al construirii unor episoade care curg domol, dar care te umplu de frumos, astea pe lângă spiritul său de aventură, cu care sunteți deja familiari din "Cartea Junglei" (1894). În plus, veți găsi o prezentare clară a religiilor, superstițiilor și obiceiurilor din India.
Căutând pe net, am găsit acest trailer cu ecranizarea care a apărut în 1950. Poate voi vedea cândva și filmul!
CITATE:
"Toți oamenii sfinți trăiesc într-un vis, iar învățăceii care-i urmează se molipsesc și ei";
"Mulți sunt cei care poartă veșmânt preoțesc, dar puțini dintre ei păstrează calea cea dreaptă";
"Cei care urmează calea cea dreaptă nu trebuie să cadă pradă slăbiciunilor, nici să plece urechea la glasul dorințelor și al sentimentelor, căci toate astea nu sunt altceva decât iluzie";
"Educația este cea mai mare binecuvântare atunci când este făcută cu înțelepciune. Altfel nu este de niciun folos pământesc";
"Toate dorințele nu sunt decât deșertăciuni care te leagă și mai strâns de roata vieții";
"În chestiuni de credință e tare greu să faci o alegere, așa cum se întâmplă și cu caii. Un om înțelept știe dinainte că toți caii sunt buni, căci de pe urma oricăruia te poți alege cu un câștig";
"Orice credință este întocmai ca și caii. Fiecare are părțile ei bune, însă lucrul ăsta este valabil doar în țara ei";
"Lumea e plină de dușmani pentru cei care sunt oameni de treabă";
"Să te încrezi mai curând într-un șarpe decât într-o desfrânată și mai curând într-o desfrânată decât într-un afgan";
"Există o altă înțelepciune mai presus de înțelepciunea pământească, anume unica și înalta știință izvorâtă din meditație";
"Cel care se îndreaptă spre munți se duce spre propria sa mamă";
"Pentru a ajunge la femeia pe care o dorești mai sunt și alte mijloace înainte de a te hotărî să faci țăndări ușa casei";
"Nu sunt decât două feluri de femei: unele care îl secătuiesc pe bărbat de puterile pe care le are și altele care i le redau".
Comentarii