Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nu vrem demisii, vrem răspunsuri!

Încă apar cazuri de copii cu Sindrom Hemolitic-Uremic în Argeș, iar ăștia de ne conduc fac tot ce știu ei mai bine, adică nimic. 



Azi a apărut ministrul și a prezentat ca pe o noutate ceva ce se știa încă de acum două săptămâni: și anume că boala este cauzată de o tulpină a bacteriei Escherichia Coli. Pe lângă bâjbâiala asta nenorocită și pe lângă înverșunarea de a apărea la televizor doar ca să vadă lumea cât de implicați suntem, remarc o chestie care e tipică românului: în loc să se concentreze pe ceva constructiv, își strofoacă mintea pe găsirea unor vinovați de fațadă. Adică: Ministrul Sănătății cere demisia directoarei DSP Argeș, Sorina Honțaru, și a conducerii Spitalului de Pediatrie Pitești. Prefectul de Argeș face, azi, același lucru. Nu mai bine faceți voi toți ceva cu adevărat util și vă implicați personal în urgentarea anchetei, eventual să aduceți niște oameni competenți din afară, decât să vă dați la gioale ca apucații? O demisie nu oprește valul de îmbolnăviri, pe când identificarea sursei, da. În consecință, ciocul mic și joc de glezne!

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Ah, ce bine zici!
Crengu a spus…
De acord cu tine! Dar sper ca esti constienta ca daca de vina e un spital, un medicament sau un vaccin, nimeni nu va recunoaste public asa ceva!
Raluca Nicula a spus…
Crengu, eu cred că prin alimente contaminate se răspândește. Și mai cred că nu vom afla niciodată sursa, de fapt.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …