D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Deși sunt atâtea locuri comode în casă, ne strângem toți seara în dormitor și ne găsim fiecare de lucru. Copii, părinți, cărți de colorat, culori, carioci, cărți de povești, mașinuțe, păpușele, ne facem cu toții loc în pat și-i dăm drumul distracției.
CITIȚI ȘI:
Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de doi ani
"Mami, te iubesc de nu te vezi!"
Pot să-mi pup și să-mi îmbrățișez copilul? Pot?
CITIȚI ȘI:
Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de doi ani
"Mami, te iubesc de nu te vezi!"
Pot să-mi pup și să-mi îmbrățișez copilul? Pot?
Cred că povestea asta începe încă de când Darius avea câteva luni. Citisem atunci că nou-născuții trebuie să stea în pătuțul lor. Reușeam seara să-l adorm, dar noaptea, când se trezea să pape, îl luam în pat lângă noi. Trebuie să recunosc că dormeam iepurește de teamă să nu-l asfixiez sau să nu-l lovim. Apoi, am văzut că nicăieri puiul nu se simțea mai bine decât cuibărit lângă mami și tati, așa că adio, pătuț! Cu Giulia, a fost și mai simplu: nu a dormit decât în prima ei noapte acasă în pătuț. Din a doua, am mutat-o în patul meu și acolo a rămas până în ziua de azi. Și tare bine a fost: și pentru mine (care nu mai eram nevoită să bâjbâi prin casă noaptea să-mi iau copilul, să-l alăptez și să-l duc înapoi în pătuț), dar mai ales pentru ea, care se ghemuia la pieptul meu și adormea fericită.
Un cuib de rândunică
După câțiva ani de la aceste experiențe, pot spune că dormitul cu puii noștri a fost cea mai bună decizie. De fiecare dată când mai citeam sau mai auzeam diverse opinii cum că nu e bine pentru copil să doarmă cu părinții (unii insistă chiar să-și "exileze" pruncii în altă cameră), îmi venea în minte imaginea cuibului de rândunică. Animalele nu construiesc căsuțe separate pentru ele și pui, dorm împreună, își țin de cald, cresc și se bucură unii de alții. Pentru mine, cuibul de rândunică este cea mai frumoasă imagine a familiei perfecte: dragoste, căldură, susținere, totul la superlativ.
Mami e aici!
Sunt nopți când dorm cu amândoi copiii în pat și pot spune din toată inima că sunt unele dintre cele mai frumoase momente din viața de părinte. Să simți respirația acestor suflețele, să îi învelești, să îi pupi ușor pe frunte, să le așezi de "n" ori bluza de pijama sau pur și simplu să le privești mutrițele destinse - sunt atâtea motive de fericire! În plus, sentimentul că ești acolo când puiuțul tău a avut un coșmar și îl iei în brațe să-l liniștești și să-i spui că "Mami e aici!" nu se compară cu nimic, nici pentru el, dar nici pentru tine.
O relație frumoasă
În plus, mă bucur să constat că dormitul împreună a consolidat și relația frate-soră. Dacă atunci când erau mici, Darius avea multe tentative de a-și brusca surioara, de aproape un an lucrurile merg mult mai bine: acum, foarte rar are astfel de momente, iar eu sunt convinsă că apropierea lor se datorează și faptului că au împărțit patul. Mai nou, frățiorul își protejează surioara în somn, da, i-a intrat în reflex să-și miște ușor mâinile și picioarele, astfel încât să nu o lovească.
Sfaturi pentru părinți
Ca o concluzie, e sănătos și frumos să dormi cu puiul tău. Nu te lua după cei care îți recomandă contrariul. Crede-mă, sunt dubioși (glumesc!... puțin).
- Dacă îți e teamă să dormi totuși cu nou-născutul în pat, lipește pătuțul de patul tău și detașează partea care vă desparte;
- Dacă vrei totuși să îl ții în pat și iar ți-e teamă că ai putea să-l asfixiezi/lovești, pune-l pe el mai sus în pat, capul și trunchiul lui să fie mai sus decât capul tău;
- Ar mai fi multe de spus, dar aș prefera să vă las să citiți păreri avizate și bine documentate de pe blogul Alăptează! Citiți aici mai multe despre co-sleeping!
Comentarii