Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Lev Tolstoi - "Hagi-Murad"

Citind această celebră nuvelă (deși eu aș încadra-o mai degrabă ca roman scurt) a lui Lev Tolstoi, mai parcurgi o filă din marea carte a ciocnirilor armate între creștini și musulmani. Povestea, chiar dacă este una întinsă pe doar 124 de pagini, este împânzită de atâtea personaje încât la un moment dat le pierzi șirul, dar tocmai acest aspect o face atât de vie și de interesantă.

Acțiunea este inspirată din realitate și se desfășoară în timpul Războiului Caucazului, mai precis în zona Ceceniei, între anii 1851-1852. Hagi Murad, liderul muntenilor, trece de partea Imperiului Rus, după confruntări interne cu murizii imamului Șamil, care îi răpesc, în cele din urmă, familia. Hagi Murad, deși are în plan să se alăture rușilor doar pentru a-l învinge pe Șamil și a putea apoi conduce toată Cecenia, nu uită cele două lucruri pentru care luptă până în pânzele albe: religia și familia. Calitățile sale nenumărate îi fac chiar și pe foștii săi dușmani, "porcii de ruși", să-l privească cu respect, dar și cu teamă. Neînfricatul, cinstitul, semețul Hagi-Murad este asemănat unui ciuline, care odată rupt sau călcat în picioare, se ridică și privește lumea, stârnind admirația că nu și-a vândut viața prea ușor. 
Din punctul meu de vedere, Hagi-Murad este oglinda popoarelor asuprite care nu și-au plecat capul în fața adversarilor mai numeroși sau mai puternici, ci au ales să lupte până la capăt, mânate de dragostea dătătoare de speranță a gliei strămoșești.

Cartea de față a apărut în 2008, în cadrul colecțiilor Cotidianul. Și acum, fără să fiu o cârcotașă, trebuie să dau o bilă neagră editorilor, pentru că ediția asta e plină de greșeli de redactare. E păcat pentru așa o operă (ultima scrisă de Tolstoi) să beneficieze de o corectură superficială.

CITATE:

"Cât de distrugătoare și de dură este ființa umană, câte felurite vietăți, câte plante a distrus cu scopul de a-și întreține propria viață";

"O dispută nereușită e mai bună decât o ceartă reușită";

"Soldatul e ca o creangă din copac; să-ți amintești mereu de el nu folosește la nimic, doar să-ți răscolești sufletul";

"Câinele l-a ospătat pe măgar cu carne, iar măgarul i-a dat câinelui fân, și amândoi au rămas înfometați. Fiecărui popor i se potrivesc obiceiurile lui".

Comentarii

Aimée a spus…
Cand ai timp de atatea carti? Eu trag de cate una, eheee!
Raluca Nicula a spus…
Am început anul cu sete mare de lectură. Timp îmi fac, trebuie!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când