vineri, 8 ianuarie 2016

Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"

Am început anul în compania cărților și nu pot decât să mă bucur ca un copil când primește jucăria multdorită. După Lupul de stepă, de Hermann Hesse, am zis că e cazul să-mi relaxez creierașul cu un roman ușor, de dragoste, dar frumos... frumooos. Dacă vă spun că nu m-am putut desprinde, efectiv, de el, mă credeți? 

Sunt sigură că ați primit acest titlu ca recomandare încă din adolescență, dar sper că nu ați făcut ca mine, să-l citiți taman la "bătrânețe". 
"Departe de lumea dezlănțuită" e acel tip de carte despre care ai putea vorbi ore/zile în șir și nu ai reuși să epuizezi nici măcar o mică parte din complexitatea ei. Are de toate: dragoste, pasiune, curaj, aroganță, îndârjire, patos, dar peste toate planează imaginea fără de seamăn a Angliei rurale, zugrăvită aici atât de clar și de frumos. Dacă ar fi să o categorisim superficial, povestea ar fi încadrată cu ușurință în rândul telenovelelor cu happy-end, dar eu nu o să fac acest lucru, pentru că nu pot; condeiul lui Hardy e atât de viu și de iscusit, încât te face să consideri o blasfemie în a-i pune romanul laolaltă cu scenariile și ecranizările ieftine ale timpurilor noastre.
Pe scurt, cartea urmărește povestea Bathshebei Everdene, o tânără frumoasă și independentă, care moștenește ferma unchiului său din Weatherbury și este curtată de trei bărbați total diferiți: temperatul oier Gabriel Oak, impunătorul fermier William Boldwood și cuceritorul sergent Frank Troy. După ce își trăiește pasiunea nebună alături de cel mai nepotrivit dintre ei, Bathsheba descoperă că fericirea se afla sub nasul ei, în persoana celui care a învățat să o câștige prin loialitate și o neobosită așteptare.
Cartea a apărut în 1874 și a fost ecranizată pentru prima dată în 1967, apoi în 1998, iar cea mai recentă adaptare cinematografică a fost lansată în mai 2015.

După cum mă știți deja, nu m-am putut abține să nu culeg și câteva citate:

"Un bărbat nu este niciodată mai dispus să creadă în ce spun alții ca atunci când aude păreri favorabile despre frumusețea femeii de care este îndrăgostit";

"Rarele daruri ale celor mai pure iubiri nu sunt decât cedare în fața plăcerilor viitoare și nicidecum generozitate";

"Pacea și războiul sunt prietene bune în ceasurile lor de pregătire";

"Nu întotdeauna hotărârea exprimată cu cea mai mare tărie coincide cu cea mai mare tărie a hotărârii înseși";

"Jumătate din plăcerea unui simțământ stă în putința de a-l exprima pe nepregătite";

"Când o femeie puternică se leapădă, cu nesăbuință, de puterea ei devine mai slabă decât o femeie slabă care n-a avut niciodată vreo putere de lepădat";

"Acolo unde există o puternică înclinație, trebuie să existe și o anume limitare, iar dragostea e adevărat că sporește emoția, dar pe spuza celorlalte capacități";

"În iubire, toate femeile sunt la fel";

"E greu pentru o femeie să-și zugrăvească sentimentele în cuvinte, care sunt făcute mai mult pentru bărbați, să și le exprime pe ale lor";

"O nevastă bună e bună, dar nici cea mai bună nevastă nu face cât fără nevastă deloc".

4 comentarii:

Crengu spunea...

Ce diferenta intre ce postezi tu si ce scriu eu!...

Raluca Nicula spunea...

Păi?

EmaPirciu spunea...

Minunat. O sa o citesc, pentru ca si eu am sarit-o in adolescenta. Cred ca am vazut filmul, dar nu mai stiu exact.

Raluca Nicula spunea...

Ema, tu mi-ai făcut poftă de fantasy. Ce-mi recomanzi?