Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de 2 ani

Am lucrat cu copilul pe diverse auxiliare încă de la vârsta de doi ani. Am cumpărat foarte multe materiale ajutătoare din diverse locuri (librării, marketuri, site-uri) și am remarcat două lucruri importante:
1. Unele cărți sunt făcute doar pentru profit și au nivel didactic 0 barat;
2. Unele își merită banii și sunt surprinzător de eficiente.

CITIȚI ȘI: Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici

E de la sine înțeles că eu am dat peste ambele categorii, așa că mi-am putut face o părere pe care să o împart și cu voi. Vă spun de la început că nu am activitate didactică, nici măcar modulul pedagogic nu l-am urmat în facultate, dar vă împărtășesc din experiențele personale. 

Lăsați copiii să aleagă momentul!

Atunci când ne-am apucat pentru prima dată să învățăm din cărți, cred că era până într-un an și atunci îi arătam planșe cu: animale, fructe, mijloace de transport, jucării etc. El, mai rebel din fire, nu repeta după mine, dar știam că informația se înmagazinează în creierașul său, așa că am insistat să vorbesc de una singură, chiar dacă de multe ori nici nu era atent. În timp, a început chiar să lase joaca și să vină lângă mine să mă asculte și să mă vadă cum mă maimuțăresc imitând diverse animale. Așa am trecut ușor și la etapa activităților educative: colorat, liniat, modelat, pictat, lipit. Niciodată nu l-am îndrumat către activități de acest fel când era obosit, stresat, somnoros, flămând etc. Îi aruncam așa o pastilă: Vrei să colorăm? Vrei să citim o poveste? Vrei să facem un exercițiu? Dacă se arăta interesat, da, dacă nu, pas.  După ce a intrat la grădiniță, am remarcat că atunci când vine acasă nu mai e cu chef de activități din cărți și l-am înțeles foarte bine. Uneori, nici de joacă nu are chef, așa că...

Lăsați copiii să facă ce vor!

Cel mai bine este să vă ghideze copilul în activități, nu voi pe el. Lăsați-l să descopere ce îi place să facă și veți surprinde zorii unei pasiuni de-o viață. Nu îl forțați să facă anumite "exerciții" doar pentru că pe coperta cărții scrie 2-3 ANI, categoria sa de vârstă. Dacă micuțului îi place să coloreze, învățați-l lucruri prin colorat; dacă îi place să traseze linii, să inventeze povești după imagini, să  lipească etc., atunci încurajați-l în orice direcție. Dar, pentru a descoperi ce-i place, trebuie să-i prezentați o ofertă variată.
Până la 3 ani, pentru noi a funcționat foarte bine această carte, de care Darius a fost încântat peste măsură. 

Cartea asta este foarte bună pentru a dezvolta vocabularul copilului și a-l familiariza cu noțiunile de bază: animale, culori, forme, anotimpuri, activități casnice, igienă, circulație rutieră, etc. Imaginile sunt acroșante și îi vor captiva repede pe copii. 
Apoi, lui Darius i-au mai plăcut, la 2 ani, și cărțile din seria "Școala celor șapte pitici", Editura Litera. Le recomand mai departe, pentru că sunt bine făcute, cu imagini vii, de calitate și conțin diverse planșe.


Apoi, cărțile de povești de format mare, cu imagini cât mai expresive au fost iarăși în topul preferințelor piciului meu. De câte ori am recitit această carte (foto jos), numai noi știm, dar eu una visez și noaptea punguța cu doi bani, iar Darius a învățat imediat să strige prin casă "Cucurigu, boieri mari, / Dați punguța cu doi bani", când de abia începuse să vorbească binișor. 


În privința cărților de colorat, băiatul meu e fanul acestei serii, de la Girasol - sunt mai multe cărticele, dar lui îi  plac mult și autocolantele, așa că se îmbină perfect.


Cam astea ar fi, în mare, preferatele lui până la vârsta de 3 ani. În curând o să fac un top al celor între 3 și 4 ani, dar încă mai descoperim și exersăm până atunci (și așteptăm SUGESTII!). Să aveți spor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...