Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Grădinița de acasă: Cele mai bune auxiliare pentru vârsta de 2 ani

Am lucrat cu copilul pe diverse auxiliare încă de la vârsta de doi ani. Am cumpărat foarte multe materiale ajutătoare din diverse locuri (librării, marketuri, site-uri) și am remarcat două lucruri importante:
1. Unele cărți sunt făcute doar pentru profit și au nivel didactic 0 barat;
2. Unele își merită banii și sunt surprinzător de eficiente.

CITIȚI ȘI: Noi suntem doi frați în casă. Jocuri şi activităţi pentru copii mici

E de la sine înțeles că eu am dat peste ambele categorii, așa că mi-am putut face o părere pe care să o împart și cu voi. Vă spun de la început că nu am activitate didactică, nici măcar modulul pedagogic nu l-am urmat în facultate, dar vă împărtășesc din experiențele personale. 

Lăsați copiii să aleagă momentul!

Atunci când ne-am apucat pentru prima dată să învățăm din cărți, cred că era până într-un an și atunci îi arătam planșe cu: animale, fructe, mijloace de transport, jucării etc. El, mai rebel din fire, nu repeta după mine, dar știam că informația se înmagazinează în creierașul său, așa că am insistat să vorbesc de una singură, chiar dacă de multe ori nici nu era atent. În timp, a început chiar să lase joaca și să vină lângă mine să mă asculte și să mă vadă cum mă maimuțăresc imitând diverse animale. Așa am trecut ușor și la etapa activităților educative: colorat, liniat, modelat, pictat, lipit. Niciodată nu l-am îndrumat către activități de acest fel când era obosit, stresat, somnoros, flămând etc. Îi aruncam așa o pastilă: Vrei să colorăm? Vrei să citim o poveste? Vrei să facem un exercițiu? Dacă se arăta interesat, da, dacă nu, pas.  După ce a intrat la grădiniță, am remarcat că atunci când vine acasă nu mai e cu chef de activități din cărți și l-am înțeles foarte bine. Uneori, nici de joacă nu are chef, așa că...

Lăsați copiii să facă ce vor!

Cel mai bine este să vă ghideze copilul în activități, nu voi pe el. Lăsați-l să descopere ce îi place să facă și veți surprinde zorii unei pasiuni de-o viață. Nu îl forțați să facă anumite "exerciții" doar pentru că pe coperta cărții scrie 2-3 ANI, categoria sa de vârstă. Dacă micuțului îi place să coloreze, învățați-l lucruri prin colorat; dacă îi place să traseze linii, să inventeze povești după imagini, să  lipească etc., atunci încurajați-l în orice direcție. Dar, pentru a descoperi ce-i place, trebuie să-i prezentați o ofertă variată.
Până la 3 ani, pentru noi a funcționat foarte bine această carte, de care Darius a fost încântat peste măsură. 

Cartea asta este foarte bună pentru a dezvolta vocabularul copilului și a-l familiariza cu noțiunile de bază: animale, culori, forme, anotimpuri, activități casnice, igienă, circulație rutieră, etc. Imaginile sunt acroșante și îi vor captiva repede pe copii. 
Apoi, lui Darius i-au mai plăcut, la 2 ani, și cărțile din seria "Școala celor șapte pitici", Editura Litera. Le recomand mai departe, pentru că sunt bine făcute, cu imagini vii, de calitate și conțin diverse planșe.


Apoi, cărțile de povești de format mare, cu imagini cât mai expresive au fost iarăși în topul preferințelor piciului meu. De câte ori am recitit această carte (foto jos), numai noi știm, dar eu una visez și noaptea punguța cu doi bani, iar Darius a învățat imediat să strige prin casă "Cucurigu, boieri mari, / Dați punguța cu doi bani", când de abia începuse să vorbească binișor. 


În privința cărților de colorat, băiatul meu e fanul acestei serii, de la Girasol - sunt mai multe cărticele, dar lui îi  plac mult și autocolantele, așa că se îmbină perfect.


Cam astea ar fi, în mare, preferatele lui până la vârsta de 3 ani. În curând o să fac un top al celor între 3 și 4 ani, dar încă mai descoperim și exersăm până atunci (și așteptăm SUGESTII!). Să aveți spor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…