Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Lev Tolstoi - "Hagi-Murad"

Citind această celebră nuvelă (deși eu aș încadra-o mai degrabă ca roman scurt) a lui Lev Tolstoi, mai parcurgi o filă din marea carte a ciocnirilor armate între creștini și musulmani. Povestea, chiar dacă este una întinsă pe doar 124 de pagini, este împânzită de atâtea personaje încât la un moment dat le pierzi șirul, dar tocmai acest aspect o face atât de vie și de interesantă.

Acțiunea este inspirată din realitate și se desfășoară în timpul Războiului Caucazului, mai precis în zona Ceceniei, între anii 1851-1852. Hagi Murad, liderul muntenilor, trece de partea Imperiului Rus, după confruntări interne cu murizii imamului Șamil, care îi răpesc, în cele din urmă, familia. Hagi Murad, deși are în plan să se alăture rușilor doar pentru a-l învinge pe Șamil și a putea apoi conduce toată Cecenia, nu uită cele două lucruri pentru care luptă până în pânzele albe: religia și familia. Calitățile sale nenumărate îi fac chiar și pe foștii săi dușmani, "porcii de ruși", să-l privească cu respect, dar și cu teamă. Neînfricatul, cinstitul, semețul Hagi-Murad este asemănat unui ciuline, care odată rupt sau călcat în picioare, se ridică și privește lumea, stârnind admirația că nu și-a vândut viața prea ușor. 
Din punctul meu de vedere, Hagi-Murad este oglinda popoarelor asuprite care nu și-au plecat capul în fața adversarilor mai numeroși sau mai puternici, ci au ales să lupte până la capăt, mânate de dragostea dătătoare de speranță a gliei strămoșești.

Cartea de față a apărut în 2008, în cadrul colecțiilor Cotidianul. Și acum, fără să fiu o cârcotașă, trebuie să dau o bilă neagră editorilor, pentru că ediția asta e plină de greșeli de redactare. E păcat pentru așa o operă (ultima scrisă de Tolstoi) să beneficieze de o corectură superficială.

CITATE:

"Cât de distrugătoare și de dură este ființa umană, câte felurite vietăți, câte plante a distrus cu scopul de a-și întreține propria viață";

"O dispută nereușită e mai bună decât o ceartă reușită";

"Soldatul e ca o creangă din copac; să-ți amintești mereu de el nu folosește la nimic, doar să-ți răscolești sufletul";

"Câinele l-a ospătat pe măgar cu carne, iar măgarul i-a dat câinelui fân, și amândoi au rămas înfometați. Fiecărui popor i se potrivesc obiceiurile lui".

Comentarii

Crengu a spus…
Cand ai timp de atatea carti? Eu trag de cate una, eheee!
Raluca Nicula a spus…
Am început anul cu sete mare de lectură. Timp îmi fac, trebuie!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Invitaţia la vals", de Mihail Drumeş

Recunosc, nu sunt expertă în vals, deşi mi-ar fi plăcut să iau cursuri când eram mai mică. Cartea pe care tocmai am citit-o nu mi-a explicat, pas cu pas, cum se pluteşte într-o sală de bal, dar mi-a dovedit încă o dată că dragostea e o grădină mare. 

CITIȚI ȘI: "Scrisoare de dragoste", de Mihail Drumeș

"Invitaţia la vals", titlu dat după celebra operă a lui Weber, este un roman profund pasional. Protagoniştii Tudor Petrican şi Mihaela Deleanu se joacă, se iubesc, se lasă în voia pasiunii, iar se joacă, se despart şi mor. Orgoliul exagerat de care dau amândoi dovadă este cel care le acoperă ochii, mintea şi sufletul, ajungând în cele din urmă să-i sugrume. După cum am observat şi în "Scrisoare de dragoste", Mihail Drumeş simte nevoia să-şi pedepsească drastic personajele pentru faptul că nu sunt stăpâne pe iubirea lor. Le face să trăiască pasiunea la cote maxime, după care le aruncă în gol de la înălţime. Genul acesta de scriitură oboseşte mental cititorul,…

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…