luni, 18 ianuarie 2016

Lev Tolstoi - "Hagi-Murad"

Citind această celebră nuvelă (deși eu aș încadra-o mai degrabă ca roman scurt) a lui Lev Tolstoi, mai parcurgi o filă din marea carte a ciocnirilor armate între creștini și musulmani. Povestea, chiar dacă este una întinsă pe doar 124 de pagini, este împânzită de atâtea personaje încât la un moment dat le pierzi șirul, dar tocmai acest aspect o face atât de vie și de interesantă.

Acțiunea este inspirată din realitate și se desfășoară în timpul Războiului Caucazului, mai precis în zona Ceceniei, între anii 1851-1852. Hagi Murad, liderul muntenilor, trece de partea Imperiului Rus, după confruntări interne cu murizii imamului Șamil, care îi răpesc, în cele din urmă, familia. Hagi Murad, deși are în plan să se alăture rușilor doar pentru a-l învinge pe Șamil și a putea apoi conduce toată Cecenia, nu uită cele două lucruri pentru care luptă până în pânzele albe: religia și familia. Calitățile sale nenumărate îi fac chiar și pe foștii săi dușmani, "porcii de ruși", să-l privească cu respect, dar și cu teamă. Neînfricatul, cinstitul, semețul Hagi-Murad este asemănat unui ciuline, care odată rupt sau călcat în picioare, se ridică și privește lumea, stârnind admirația că nu și-a vândut viața prea ușor. 
Din punctul meu de vedere, Hagi-Murad este oglinda popoarelor asuprite care nu și-au plecat capul în fața adversarilor mai numeroși sau mai puternici, ci au ales să lupte până la capăt, mânate de dragostea dătătoare de speranță a gliei strămoșești.

Cartea de față a apărut în 2008, în cadrul colecțiilor Cotidianul. Și acum, fără să fiu o cârcotașă, trebuie să dau o bilă neagră editorilor, pentru că ediția asta e plină de greșeli de redactare. E păcat pentru așa o operă (ultima scrisă de Tolstoi) să beneficieze de o corectură superficială.

CITATE:

"Cât de distrugătoare și de dură este ființa umană, câte felurite vietăți, câte plante a distrus cu scopul de a-și întreține propria viață";

"O dispută nereușită e mai bună decât o ceartă reușită";

"Soldatul e ca o creangă din copac; să-ți amintești mereu de el nu folosește la nimic, doar să-ți răscolești sufletul";

"Câinele l-a ospătat pe măgar cu carne, iar măgarul i-a dat câinelui fân, și amândoi au rămas înfometați. Fiecărui popor i se potrivesc obiceiurile lui".

2 comentarii:

Crengu spunea...

Cand ai timp de atatea carti? Eu trag de cate una, eheee!

Raluca Nicula spunea...

Am început anul cu sete mare de lectură. Timp îmi fac, trebuie!