Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Un comentariu

Dimineţi de week-end

Ştiu. Deja vă deranjează titlul ăsta. "Ia uite-o şi p-asta! S-a găsit să scrie lunea despre dimineţile de week-end. Ce-o vrea? Să ne oftice?"... E, dragii moşului, departe de mine gândul ăsta. De fapt, eu încerc să vă scot din mohoreala începutului de săptămână, când simţi că n-ai făcut tot ce-ţi propusesei în week-end, când parcă îţi vine să mai cerşeşti o zi fără muncă.
Plimbări, ore de lectură, somn până târziu în zi, răsfăţ, tabieturi, mai precis: timp pentru tine şi sufletul tău. Aşa e la final de săptămână arhi-lucrătoare: "nimic special" se transformă sub ochii noştri în "extraordinar". Pentru că, bine spunea Oscar Wilde odată: "Plăcerile simple sunt ultimele refugii ale fiinţelor complicate".


Sade - Diamond Life
Etichete:

Comentarii

ioana a spus…
nu stiu ce aveti voi oamenii cu regretul pentru weekend, un fel de paradise lost. mie imi place lunea, mai aia ploioasa, e singura zi in care nu ma trezesc obosita :))
12 octombrie, 2009 10:09
Raluca Nicula a spus…
ioana, noi oamenii iubim si zilele ploiase, dar parca nu alea de luni.. :)
12 octombrie, 2009 10:58
Geocer a spus…
Numai elfii Oanei iubesc zilele de luni.
12 octombrie, 2009 12:21
Dana a spus…
Deci eşti o fiinţă complicată:)
13 octombrie, 2009 21:35
Raluca Nicula a spus…
@Dana: da, toti ne complicam fara rost...
13 octombrie, 2009 22:07
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...
21 de comentarii
Citiți mai multe

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...
16 comentarii
Citiți mai multe