Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Printre portocali

Să alergi desculţ printr-o livadă de portocali şi să te îmbeţi cu parfumul dulce al florilor lor albe. Reuşeşti asta dacă citeşti cartea „Printre portocali” a lui Vicente Blasco Ibanez, un autor spaniol care relatează cu atâta sensibilitate şi acurateţe tabloul Valenciei, supranumită „grădina Spaniei”. Splendoarea ţinutului Alcira este alcătuită, pe lângă bulgării de foc care dau numele cărţii, de un râu pitoresc, de frumuseţea locuitorilor simpli, de tradiţiile şi obiceiurile lor. Dar totul culminează cu o poveste de dragoste care se împleteşte perfect cu acest pitoresc desprins parcă din basme: deputatul Rafael Brull, care provine dintr-o familie de înaltă ţinută, se îndrăgosteşte orbeşte de faimoasa artistă Leonora, o boemă incurabilă. Destinul bine trasat de mama băiatului va fi dat în acest mod peste cap, spre disperarea apropiaţilor care îl văd pe tânăr un descendent de care atârnă destinul dinastiei Brull.
O carte plină de frumos, sensibil şi romantic, peste care se revarsă, dulci şi ameţitoare, aromele de portocal...

Comentarii

Anne a spus…
Din descrierea ta pare foarte interesanta cartea. Multumesc pentru sugestie :)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...