Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Vechi sau nou? Aceasta e întrebarea...

Am avut astăzi o discuție cu câțiva colegi pe tema imobiliarelor. În timp ce unii (printre care și eu) susțineau că tot blocurile vechi sunt de încredere, ceilalți spuneau că nu și-ar achiziționa în vecii vecilor o locuință construită înainte de '89 sau chiar puțin după.
Ei bine dragilor, după părerea mea NU MERITĂ să-ți cumperi un apartament made in 2007-2008-2009. Comuniștii or fi făcut, or fi dres, dar în materie de construcții au fost ași. Clădiri bine proiectate, rezistente, făcute cu cap, ce mai. În schimb, în ziua de azi marii afaceriști se uită numai la profit și scad din calitate (materiale ieftine, construcții neconforme cu cerințele UE, astfel încât o să ai surpriza că după câțiva ani ''visul frumos s-a terminat''). Or fi ele noile apartamente futuriste, sofisticate sau copiate după model occidental, dar prefer să mă simt în siguranță în propria casă, nu să-mi fie teamă că la prima zguduire se duce pe apa sâmbetei și mă ia și pe mine cu ea.
Marii constructori argeșeni nu merită încrederea și nici banii mei. Sunt neserioși, profitori, șmecheri. Poate cu timpul mă vor convinge să cumpăr de la ei, dar până atunci e cale lungă! Nu dați buzna la aceste apartamente, gândiți-vă de ''n'' ori înainte. Decât să vă pară rău mai târziu...
P.S.: Chiar vreau să cunosc și părerea voastră, de aceea, dacă n-aveți poftă de-un comentariu, răspundeți repede în dreapta sus!

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Ehh parerea mea o stii... Eu sunt pentru nou... dar fiecare cu parerea lui.
Geocer a spus…
De fapt, nu comunistii construiau apartamente. Tot noi, astia de rand puneam osul la treaba.
Daca in ziua de azi, urmarind un profit cat mai mare, patronii te "fura" la materiale, pe vremea aceea ne furam singuri caciula si pe langa 2-3 blocuri se mai construia si cate o casa pe la tara. Deci, dupa umila mea parere nu merita nici unul nici celalalt. Daca as avea bani, mi-as face o casa asa cum vreau eu si as urmari lucrarile ca sa iasa totul bine. Dar cum nu am, sunt obligat sa locuiesc in continuare in apartamentul construit in 1988.
Mar a spus…
nou!
nu e chiar asa cum spui tu referitor la blocurile noi

eu am vrut sa iau un apartament nou acum 3 ani dar erau prea scumpe fata de cele vechi.
daca as avea de ales as alege un apartament nou indiscutabil. desigur ca m-as interesa cum a fost construit etc etc.
Anonim a spus…
Noi, in nici un caz. Stiu doar cateva blocuri periculoase, temelia la doar jumatate din cota minima. Zidurile asa de "groase" incat iti ureaza vecinii "sanatate" cand stranuti.
Pentru a avea curajul sa-ti iei un apartament nou trebuie sa ceri mai intai toate actele si atestatele acelei firme de constructii si apoi al blocului. Trebuie sa indeplineasca cerintele CE ca doar ne credem europeni de ceva vreme.
Cele vechi dinainte de '77 sunt si acelea cu "bulina" si nu merita sa ingropi un credit la banca de cateva decenii.
Cele dupa '77 sunt cu totul altceva, e adevarat ca s-au mai facut si niste case pe langa dar trebuiau sa fie conforme si erau verificate, deci dau un OK pentru acestea.
Casa facuta sub stricta supraveghere a propietarului e un vis, cam greu de atins. Nu poti sa stai zi de zi de "paza" si degeaba stai de paza daca nu ai habar de constructii, te pot fraierii cu tine de fata.
In Bucuresti sunt blocuri facute ca la carte insa si preturile sunt pe masura.

Cam asta am de zis despre locuintele Pitestiului.
irina wenz a spus…
in Romania nu se mai face nimic bun in ziua de azi asa ca teama ta in legatura cu siguranta si calitatea constructiilor noi este corecta din punctul meu de vedere...dar din cate stiu eu blocurile facute ''atunci'' nu sunt nici ele de laudat pt ca s-au facut la norma....cu cat mai repede si mai multe cu atat mai bine!...asta era deviza comunistilor...de-aia au iesit unele cam strambe si greu de ''prelucrat'' si de ''modernizat''...dar par a fi mai sigure decat cele noi!
Alina a spus…
Fie ca sunt noi, fie ca sunt vechi, oricum vei auzi zgomotele vecinilor, indeosebi cei de deasupra. Dar asta e traiul la bloc. V-as incuraja sa nadajduiti si sa va canalizati fortele catre o casa. Nu e chiar atat de greu. Noi am luat pamantul in ianuarie 2007. Un pret bun, fiindca nu ne-a trebuit in buricul targului. Ideea era sa scapam de oras. Mai exact voiam la tara.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când