D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Sunt câteva instituţii de cultură argeşene pentru care am toată stima. Printre ele se numără Muzeul Goleşti, Biblioteca Judeţeană şi Filarmonica Piteşti. Poate şi pentru că în fruntea lor sunt oameni cu viziune, inteligenţi şi deschişi, care au reuşit să iasă din birou, să comunice cu lumea din jur şi să răspundă unor cerinţe exigente, impuse în primul rând de consumatorul simplu de cultură. Nu vreau să vorbesc aici despre fiecare în parte, ci de una singură: Complexul Muzeal Goleşti.
De dimineaţă am pornit cu nişte colegi spre Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, acolo unde astăzi a avut loc cea de-a doua ediţie a Festivalului Căluşarilor. Ajunşi acolo, am rămas cu toţii uimiţi de cât de bine arată acest loc. Se vede că "cineva" a muncit acolo, a pus suflet şi inspiraţie.
Pe alei ne împresurau cete de căluşari de toate vârstele.
M-am distrat pe cinste văzându-i pe cei mai mici dintre căluşari cum "rup" scena, cum poartă mândri costumul naţional.
Şi, văzând atâtea manifestări de dragul tradiţiei, m-am lăsat dusă de val şi m-am transformat şi eu într-un căluşar. Nu am făcut nicio schemă complicată, n-am strigat "Iar acuma, iar aşa". Doar am purtat o pălărie pe care sincer aş fi vrut s-o iau acasă. 
Comentarii