D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Îl citesc pe Tudor Chirilă mult mai mult decât îl ascult. Iar post-ul ăsta mi se pare extraordinar. Citiţi-l şi spuneţi-mi ce învăţăminte trageţi voi din chestia aia? Eu am trei concluzii nefericite:
+ Oamenii sunt făţarnici. Ştiţi pilda cu vameşul şi fariseul? Fariseului îi plăcea să se laude cu credinţa sa, manifestându-se în gura mare, cu gesturi exagerate. Oamenii se dau iubitori de frumos, dar nu sunt, altfel, oricât de ocupaţi ar fi fost, s-ar fi oprit măcar o clipă să inspire prin toţi porii sunetul magnific al viorii;
+ Graba oamenilor le întunecă simţurile pentru minunile care-i înconjoară;
+ De ce copiii au fost cei care s-au oprit? Pentru că pentru ei aparenţele nu contează ca pentru cei maturi. Pentru prichindeii încă neatinşi de nebunia acestei lumi, viaţa e încă o joacă. Ei se pot opri pentru a admira, pentru a reflecta, pentru a-şi încânta sufletele! Noi nu! Şi atunci, cine de la cine ar trebui să ia aminte?
+ Oamenii sunt făţarnici. Ştiţi pilda cu vameşul şi fariseul? Fariseului îi plăcea să se laude cu credinţa sa, manifestându-se în gura mare, cu gesturi exagerate. Oamenii se dau iubitori de frumos, dar nu sunt, altfel, oricât de ocupaţi ar fi fost, s-ar fi oprit măcar o clipă să inspire prin toţi porii sunetul magnific al viorii;
+ Graba oamenilor le întunecă simţurile pentru minunile care-i înconjoară;
+ De ce copiii au fost cei care s-au oprit? Pentru că pentru ei aparenţele nu contează ca pentru cei maturi. Pentru prichindeii încă neatinşi de nebunia acestei lumi, viaţa e încă o joacă. Ei se pot opri pentru a admira, pentru a reflecta, pentru a-şi încânta sufletele! Noi nu! Şi atunci, cine de la cine ar trebui să ia aminte?
Comentarii
Pacat de jocurile frumoase ale copilariei.