joi, 15 ianuarie 2009

Tu ce părere ai?

Îl citesc pe Tudor Chirilă mult mai mult decât îl ascult. Iar post-ul ăsta mi se pare extraordinar. Citiţi-l şi spuneţi-mi ce învăţăminte trageţi voi din chestia aia? Eu am trei concluzii nefericite:

+ Oamenii sunt făţarnici. Ştiţi pilda cu vameşul şi fariseul? Fariseului îi plăcea să se laude cu credinţa sa, manifestându-se în gura mare, cu gesturi exagerate. Oamenii se dau iubitori de frumos, dar nu sunt, altfel, oricât de ocupaţi ar fi fost, s-ar fi oprit măcar o clipă să inspire prin toţi porii sunetul magnific al viorii;

+ Graba oamenilor le întunecă simţurile pentru minunile care-i înconjoară;

+ De ce copiii au fost cei care s-au oprit? Pentru că pentru ei aparenţele nu contează ca pentru cei maturi. Pentru prichindeii încă neatinşi de nebunia acestei lumi, viaţa e încă o joacă. Ei se pot opri pentru a admira, pentru a reflecta, pentru a-şi încânta sufletele! Noi nu! Şi atunci, cine de la cine ar trebui să ia aminte?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Oamenii de azi se chinuie prea mult sa para ce nu sunt. Si asta incepe de mic, priviti "copiii" de azi, nu mai stiu de jocurile inocente ale copilariei, ei la 10-12 ani sunt pe net la agatzat sau prin oras pe strada mare la "scanat" dupa gagici/gagii.
Pacat de jocurile frumoase ale copilariei.

Anca Olga Vrinceanu spunea...

Din nefericire s-a impamantenit ideea ca tot ce inseamna sume mari de bani inseamna si pretul calitatii. Pe langa concluziile pe care le-ai extras mai pot spune ca banul a ajuns sa ne conduca si manevreze viata, facandu-ne sa trecem purtand ochelari de cal pe langa lucruri simple si frumoase.

Crengu spunea...

Oamenii vor minuni, dar nu sunt pregatiti sa le primeasca. Vor talente, dar nu sunt in stare sa le recunoasca. Si-n plus, nici n-ar avea timp pentru toate astea, mereu sunt pe fuga. Probabil ca s-au gandit ca el canta acolo ca sa stranga bani si cum majoritatea nu dau... Copiii sunt cei mai buni profesori, ar trebui sa luam aminte la ei!

dumis spunea...

Oamenii au inca o mentalitate gresita in privinta a multor lucruri. E ceva ce nu se poate schimba prea curand...din pacate.