Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Toate la timpul lor

Iarna asta a avut până acum o haină subţire şi peticită. A fost ploaie, au ieşit ghioceii, temperaturile au mai crescut puţin pe final de gerar. Un tablou prea mohorât ca să fie primăvară, prea sărăcăcios ca să semene a iarnă. Nasul mi-a îngheţat, obrajii la fel, dar sufletul tot nu s-a scăldat în zăpadă. Şi de-o fi acum să ningă, ninge-va-n zadar!

Comentarii

Anonim a spus…
drept comentariu poezia Anei Blandiana - Rugaciune
Ana Blandiana - Rugaciune
Sa stau culcata-n zapada
Cu bratele larg desfacute,
Inchipuind o nespus de frumoasa
Cruce a de somn
Dinadins,
Pe care doar ingerii ar merita
Sa se rastigneasca
Pentru pacate facute
In paradis.
Alb fara margini
Si liniste neinceputa,
Nori destramati in flori
Troienindu-ma lin,
In timp ce lacrimi fierbinti
Se nasc sub pleoapele-nchise
Si-ngheata nainte de-a curge
Din vise.
Amin.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...