joi, 8 ianuarie 2009

Unui om...

Da, viaţa chiar se poate schimba într-o secundă: acum eşti sănătos (sau cel puţin aşa crezi), peste o clipă înţelegi că totul se poate nărui. Ce faci? Accepţi, te răzvrăteşti (contra cui? a sorţii? a ta? a Lui?), te închizi, te distrugi? Te consumi, oricum ar fi! Iar gândul "De ce eu?" te însoţeşte tot timpul, chiar şi atunci când mai ai o fărâmă de speranţă în suflet (pentru că mintea, raţională şi tâmpită cum e ea, nu te lasă să fi optimist).
Mai ai ochi să priveşti atunci viaţa faţă în faţă? Sau preferi doar frământările inevitabilului? Nu-mi răspunde! E aşa tragic să respiri pustiul, când ar trebui să ningă!...

2 comentarii:

Crengu spunea...

>:D< Dumnezeu, Ralu, El e raspunsul! Curaj si rugaciune! :*

irina spunea...

in viata asta am invatat un lucru vital:nimic nu e intamplator si tot ce se intampla in jurul nostru trebuie acceptat ca ceva dat de Cel de Sus pentru mentinerea noastra pe un drum drept...asa ne este testata credinta