Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Unui om...

Da, viaţa chiar se poate schimba într-o secundă: acum eşti sănătos (sau cel puţin aşa crezi), peste o clipă înţelegi că totul se poate nărui. Ce faci? Accepţi, te răzvrăteşti (contra cui? a sorţii? a ta? a Lui?), te închizi, te distrugi? Te consumi, oricum ar fi! Iar gândul "De ce eu?" te însoţeşte tot timpul, chiar şi atunci când mai ai o fărâmă de speranţă în suflet (pentru că mintea, raţională şi tâmpită cum e ea, nu te lasă să fi optimist).
Mai ai ochi să priveşti atunci viaţa faţă în faţă? Sau preferi doar frământările inevitabilului? Nu-mi răspunde! E aşa tragic să respiri pustiul, când ar trebui să ningă!...

Comentarii

Aimée a spus…
>:D< Dumnezeu, Ralu, El e raspunsul! Curaj si rugaciune! :*
Anonim a spus…
in viata asta am invatat un lucru vital:nimic nu e intamplator si tot ce se intampla in jurul nostru trebuie acceptat ca ceva dat de Cel de Sus pentru mentinerea noastra pe un drum drept...asa ne este testata credinta

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...