Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Movie time

Vrei o consolare mai mult decât suficientă pentru faptul că eşti un biet muritor? Uită-te la filmul „The curious case of Benjamin Button” şi o vei primi cu vârf şi îndesat. Eu asta am făcut în acest weekend şi pot să spun că după ce am urmărit producţia am rămas puţin marcată. Scenariul e unul inspirat. Am regăsit în el câteva replici foarte bune. Una ar fi cea a unui bătrân lovit de fulger de şapte ori: „Nu mai văd deloc cu un ochi, de abia aud, îmi vine să tremur din senin, mereu îmi pierd şirul gândurilor... Dar ştii ceva? Dumnezeu are grijă să-mi reamintească în fiecare zi cât de norocos sunt că trăiesc”. Şi încă una mai profundă: „Poţi înjura, poţi blestema soarta, dar când ajungi la sfârşit... trebuie să te eliberezi!...”.

P.S.1: Aş fi văzut un alt actor în rolul principal, în niciun caz pe Brad Pitt... mai degrabă un Tom Hanks sau chiar un Matt Damon.
P.S.2: Merci, Ana Mititelu, pentru recomandare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...