D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Mă revergorez. Deşi e weekend, eu sunt la muncă. Neah, nu-mi plângeţi de milă, m-am obişnuit. Chiar îmi place, de fapt. Subiectele "tari" pot fi în aceste zile şi unele banale din timpul săptămânii... şi mă bucur. Sincer, mie mi s-a luat de morţi şi răniţi cap de afiş la ştiri, în ziare, peste tot. Şi cred că deja a scăzut audienţa pentru astfel de materiale, ceea ce, din nou, mă bucură.Mă bucură ştirile despre evenimente serioase, care au consecinţe asupra unui număr semnificativ de oameni, care să fie interesante şi inedite. Nu-mi place să fac ditamai cazu' din necazu' unui om, vârându-i microfonu' sub nas după ce a pierdut pe cineva drag sau a asistat la o scenă macabră. Da, ca jurnalist trebuie să ştii să faci cât mai multe lucruri, să te descurci în cât mai multe domenii, să fii la înălţimea interlocutorilor, sau măcar să dai impresia asta. Dar, de cele mai multe ori, nu înseamnă că trebuie să-ţi şi placă.
Revin la starea optimistă de weekend, în aburii cafelei din paharul de plastic şi în mirosul de ziare proaspăt ieşite de sub tipar. Azi nu vreau să mă enervez. M-am hotărât să întineresc...
Comentarii