Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"De Crăciun vreau o familie!"

Singura lor "vină" e că s-au născut într-o familie care nu-i vrea, nu-şi poate permite să-i vrea sau i-a vrut, dar i-a părăsit plecând pe lumea cealaltă. Şi totuşi, ei speră că într-o zi îşi vor găsi echilibrul, vor putea din nou să zâmbească în braţele calde ale unor persoane cărora să le spună: "mamă", "tată". Ei, copiii din centrele de plasament, poate n-au simţit ce e copilăria, preocupaţi fiind cu creşterea fraţilor mai mici. Dar în spatele acestei maturităţi forţate sunt tot nişte prichindei. Nişte inocenţi.

"Vreau să-mi petrec vacanţa alături de cei de la centru şi dacă dă Bunul Dumnezeu să-mi găsesc şi mămica ca să-mi fac vacanţa şi alături de familia mea pentru că îi iubesc foarte mult. Aş vrea să fiu lângă ei, fără certuri, să fim o familie şi să-mi facă mami şi mie un frăţior. Să fim sănătoşi, toată familia. Şi dacă nu se poate să ajung la părinţi vreau să mă simt bine oriunde o să fiu".

Aşa scria cu o săptămână în urmă un elev de şcoală generală într-o compunere din cadrul Olimpiadei Naţionale de Religie. Pentru scriitura sa n-a luat premiu. Dar a reuşit ceva mai mult de atât. A stors o lacrimă.

Comentarii

Anonim a spus…
Din pacate caldura unui camin este ravnita de multi iar Craciunul este intodeauna un prilej de a rascoli sentimente ,amintiri ,trairi ce nu par niciodata a fi mai profunde decat atunci cand ai nevoie de caldura familiei inmiresmata de cozonac si brad si de sperante !

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când