Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Under cover!

Am ajuns la concluzia că unele persoane sunt atât de preocupate să ştie ce fac unii, ce dreg alţii, încât uită să-şi trăiască propria viaţă (insipidă, vă daţi seama).
Cel mai grav e că, în viclenia lor, ştiu foarte bine să mascheze această curiozitate diabolică în vorbe şi zâmbete false. Se interesează pe ici pe colo de viaţa ta, de antecedentele tale, doar, doar or găsi ceva incriminator cu care să te bârfească în cel mai perfid mod cu putinţă. Şi cum, de cele mai multe ori, nu găsesc „material”, inventează într-atât încât ajung la un moment dat să creadă şi ele ce spun. Şi bine am pus la feminin, pentru că aceste „vipere” sunt în majoritate femei...
În altă categorie intră cele care pretind că ştiu totul, încărcându-te şi imputându-ţi lucruri pe care nu le faci, nu le crezi, nu le ştii, n-ai de a face cu ele. Te şi miri de unde şi cu ce drept, nu mai zic de tupeu, vreun asemenea specimen (cu care eu am de a face aproape zilnic) îşi permite să intre cu bocancii în viaţa ta, terfelind-o după bunu-i plac şi după propria-i incultură. Ferească Sfântul de astfel de „bombe”, care, preponderent, sunt blonde under cover!*

*n-am nimic cu blondele (nici cu cercopitecii, babuinii sau tiranozaurii)
**dar aş putea avea ceva cu materialul de la mansarda "coţofenelor"

Comentarii

Anamaria a spus…
f tare!uite ca ai reusit sa fi acida intr-un mod foarte bland!cortina a fost ridicata actorii au jucat,iar al final s-a facut o plecaciune in semn de recunostinta pt aplauzele primite si acum cortina se lasa !
EmaPirciu a spus…
Interesant, n-am ce zice...Dar de ce blonde? Majoritatea, in galbenul buclelor lor, sunt inofensive... Iti spun eu, brunetele sunt alea rele... de ce crezi ca m-am vopsit eu? sa nu ma recunoasca lumea :P

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când