joi, 13 martie 2008

Din ciclul #Întrebări existenţiale#...

De ce uită unii oameni de unde au plecat?

Din ruşine pentru ce au fost?
Din îngâmfare pentru ce au devenit?
Din îngâmfare, pur şi simplu?
La îndemnul unor persoane cheie?
Din teama de a privi retrospectiv?
Din ignoranţă?

Oricare ar fi motivele lor, pentru mine sunt inutile. Nu-i pot înţelege şi nici accepta.

Un comentariu:

Anca Vrinceanu spunea...

Parerea mea e ca trecutul nu poate fi uitat nici macar in subconstient. Poate unii se bucura atat de mult de succesul prezent incat nu vor sa se amarasca cu trecutul si sa innoureze "premiul", "trofeul" castigat. Ca sa-si pastreze podiumul, indiferent de mijloace -"Scopul scuza mijloacele"- trebuie sa gandeasca in viitor. Asta e o tactica a oamenilor de afaceri de succes din ziua de azi.