D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Nu mai e un secret pentru nimeni şpaga doctorilor. A devenit chiar o taxă în ţara noastră, una încă neoficială. Să ne gândim puţin cum ar trebui să se numească: păi... să încercăm taxa de băgat în seamă ... sau taxa pe aerul împuţit pe care-l respiri în spital... dar cum ar da taxa pe dreptul de a fi tratat cât de cât omeneşte de un sistem dintre cele mai corupte din ţară? Sună cam sinistru, nu?
Ţăranul român nu pleacă la doctor fără să aibă în traistă bucata de brânză, găina cea mai grasă din ogradă şi banii pe care el i-a estimat ca fiind necesari pentru a-i smulge doctorului un zâmbet de satisfacţie.
Orăşeanul, mai emancipat din fire, nu-şi mai priveşte portofelul când e vorba de Spital. Dă în stânga şi-n dreapta cu banii, mai ceva ca maneliştii lui Minune. E bine că are de unde. Dar ce ne facem cu majoritatea românilor, acea majoritate care îşi duce cum îşi duce traiul şi nu-şi permite acest lux?
Nu dai bani la asistentă, nu-ţi schimbă perfuzia, nu-ţi schimbă patul decât când trebuie să sosească doctorul în vizită (adică maxim o dată pe săptămână). Nu mai spun de privirea acră pe care ţi-o aruncă, de parcă ai sta pe canapeaua ei din sufragerie.
Mi-e şi silă, sincer, să mă gândesc la atâtea nedreptăţi pe care le-am mirosit, o dată cu aerul greu de respirat, în spitalele din Piteşti. Sunt strigătoare la cer. Şi, ce e cel mai grav, corupţia se petrece sub ochii tuturor, dar nimeni nu zice nimic. Nimeni n-are curaj să se pună cu un doctor care câştigă sute de RON în fiecare zi şi d-ale cărui mâini depinde viaţa unuia dintre cei apropiaţi. Sic!
Ţăranul român nu pleacă la doctor fără să aibă în traistă bucata de brânză, găina cea mai grasă din ogradă şi banii pe care el i-a estimat ca fiind necesari pentru a-i smulge doctorului un zâmbet de satisfacţie.
Orăşeanul, mai emancipat din fire, nu-şi mai priveşte portofelul când e vorba de Spital. Dă în stânga şi-n dreapta cu banii, mai ceva ca maneliştii lui Minune. E bine că are de unde. Dar ce ne facem cu majoritatea românilor, acea majoritate care îşi duce cum îşi duce traiul şi nu-şi permite acest lux?
Nu dai bani la asistentă, nu-ţi schimbă perfuzia, nu-ţi schimbă patul decât când trebuie să sosească doctorul în vizită (adică maxim o dată pe săptămână). Nu mai spun de privirea acră pe care ţi-o aruncă, de parcă ai sta pe canapeaua ei din sufragerie.
Mi-e şi silă, sincer, să mă gândesc la atâtea nedreptăţi pe care le-am mirosit, o dată cu aerul greu de respirat, în spitalele din Piteşti. Sunt strigătoare la cer. Şi, ce e cel mai grav, corupţia se petrece sub ochii tuturor, dar nimeni nu zice nimic. Nimeni n-are curaj să se pună cu un doctor care câştigă sute de RON în fiecare zi şi d-ale cărui mâini depinde viaţa unuia dintre cei apropiaţi. Sic!
Comentarii