Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Taxa de... băgat în seamă

Nu mai e un secret pentru nimeni şpaga doctorilor. A devenit chiar o taxă în ţara noastră, una încă neoficială. Să ne gândim puţin cum ar trebui să se numească: păi... să încercăm taxa de băgat în seamă ... sau taxa pe aerul împuţit pe care-l respiri în spital... dar cum ar da taxa pe dreptul de a fi tratat cât de cât omeneşte de un sistem dintre cele mai corupte din ţară? Sună cam sinistru, nu?

Ţăranul român nu pleacă la doctor fără să aibă în traistă bucata de brânză, găina cea mai grasă din ogradă şi banii pe care el i-a estimat ca fiind necesari pentru a-i smulge doctorului un zâmbet de satisfacţie.
Orăşeanul, mai emancipat din fire, nu-şi mai priveşte portofelul când e vorba de Spital. Dă în stânga şi-n dreapta cu banii, mai ceva ca maneliştii lui Minune. E bine că are de unde. Dar ce ne facem cu majoritatea românilor, acea majoritate care îşi duce cum îşi duce traiul şi nu-şi permite acest lux?
Nu dai bani la asistentă, nu-ţi schimbă perfuzia, nu-ţi schimbă patul decât când trebuie să sosească doctorul în vizită (adică maxim o dată pe săptămână). Nu mai spun de privirea acră pe care ţi-o aruncă, de parcă ai sta pe canapeaua ei din sufragerie.
Mi-e şi silă, sincer, să mă gândesc la atâtea nedreptăţi pe care le-am mirosit, o dată cu aerul greu de respirat, în spitalele din Piteşti. Sunt strigătoare la cer. Şi, ce e cel mai grav, corupţia se petrece sub ochii tuturor, dar nimeni nu zice nimic. Nimeni n-are curaj să se pună cu un doctor care câştigă sute de RON în fiecare zi şi d-ale cărui mâini depinde viaţa unuia dintre cei apropiaţi. Sic!

Comentarii

Anca a spus…
Mizeria din spitale si la propriu si la figurat e mult mai mare. Oamenii de toate varstele si statut social au ca prima preocupare cand se asaza la cate o coada in fata unui cabinet sa intrebe "cam cat merge?" ca nu cumva sa dea sub pret deoarece riscul de a pierde sansa de a fi consultat cat si banii e inevitabila.

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…