Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Taxa de... băgat în seamă

Nu mai e un secret pentru nimeni şpaga doctorilor. A devenit chiar o taxă în ţara noastră, una încă neoficială. Să ne gândim puţin cum ar trebui să se numească: păi... să încercăm taxa de băgat în seamă ... sau taxa pe aerul împuţit pe care-l respiri în spital... dar cum ar da taxa pe dreptul de a fi tratat cât de cât omeneşte de un sistem dintre cele mai corupte din ţară? Sună cam sinistru, nu?

Ţăranul român nu pleacă la doctor fără să aibă în traistă bucata de brânză, găina cea mai grasă din ogradă şi banii pe care el i-a estimat ca fiind necesari pentru a-i smulge doctorului un zâmbet de satisfacţie.
Orăşeanul, mai emancipat din fire, nu-şi mai priveşte portofelul când e vorba de Spital. Dă în stânga şi-n dreapta cu banii, mai ceva ca maneliştii lui Minune. E bine că are de unde. Dar ce ne facem cu majoritatea românilor, acea majoritate care îşi duce cum îşi duce traiul şi nu-şi permite acest lux?
Nu dai bani la asistentă, nu-ţi schimbă perfuzia, nu-ţi schimbă patul decât când trebuie să sosească doctorul în vizită (adică maxim o dată pe săptămână). Nu mai spun de privirea acră pe care ţi-o aruncă, de parcă ai sta pe canapeaua ei din sufragerie.
Mi-e şi silă, sincer, să mă gândesc la atâtea nedreptăţi pe care le-am mirosit, o dată cu aerul greu de respirat, în spitalele din Piteşti. Sunt strigătoare la cer. Şi, ce e cel mai grav, corupţia se petrece sub ochii tuturor, dar nimeni nu zice nimic. Nimeni n-are curaj să se pună cu un doctor care câştigă sute de RON în fiecare zi şi d-ale cărui mâini depinde viaţa unuia dintre cei apropiaţi. Sic!

Comentarii

Anca a spus…
Mizeria din spitale si la propriu si la figurat e mult mai mare. Oamenii de toate varstele si statut social au ca prima preocupare cand se asaza la cate o coada in fata unui cabinet sa intrebe "cam cat merge?" ca nu cumva sa dea sub pret deoarece riscul de a pierde sansa de a fi consultat cat si banii e inevitabila.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…