Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Comunicarea cea de toate zilele

A comunica înseamnă totul. Şi nu am învăţat asta de la facultatea pe care o voi termina în curând, ci din propria existenţă. E vital să deţii informaţii, să le foloseşti şi să le împărtăşeşti.

Îmi aduc aminte de cursul de comunicare pe care îl făceam cu d-l Sachelarie prin anul I. Cum ne spunea dumnealui că tot ce e în jur ne comunică ceva, fie că noi ţinem sau nu cont, că percepem ori ba. E interesant să te uiţi în jur şi să vezi: panouri publicitare, afişe cât blocul sau cât o coală A4, vestimentaţia puternic colorată a vreunei fetişcane, o privire fugară aruncată de un trecător... toate vor să ne atragă atenţia, ne cer un feed-back.
S-au încercat atâtea definiţii ale comunicării, încât şi noi, studenţii deveniţi peste noapte "best_journalists_ever" (:P), ne chinuiam şi ne luptam să le învăţăm pe toate pentru examen. În sinea noastră, poate nu ne-am dat seama atunci, luaţi de valul stresiunii, că noi înşine putem da definiţii, şi încă unele obiective şi consistente, comunicării, pentru că ea nu lipseşte niciodată din atitudinea sau comportamentul nostru (cât şi gesturi, mimică, vestimentaţie sau mai ştiu eu ce). E parte din noi. Aş putea spune chiar că, în locul apei, 74% din corpul uman este alcătuit din... COMUNICARE.

Comentarii

Crengu a spus…
Peste noapte nu chiar best_journalists_ever :p,e si o conditie acolo!:p Dap,comunicarea e esentiala!Comunicam chiar fara sa deschidam gura si totul din jur (ne)comunica,pana si o simpla fotografie!Cine are ochi,sa vada si cine are urechi,sa auda,cam asa ar veni!:p
Anca Vrinceanu a spus…
Ai dreptate raluca, comunicarea inseamna totul fie ea verbala cat si cea nonverbala.
Din pacate in societatea noastra e un fel de comunicare negativa la nivel interpersonal. E un razboi care te provoaca sa raspunzi cu aceeasi moneda sau sa taci si acea persoana sa se simta puternica. Personal pentru mine e o problema in a descifra ceea ce-mi comunica un om cu un limbaj sarac :))

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…