Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Comunicarea cea de toate zilele

A comunica înseamnă totul. Şi nu am învăţat asta de la facultatea pe care o voi termina în curând, ci din propria existenţă. E vital să deţii informaţii, să le foloseşti şi să le împărtăşeşti.

Îmi aduc aminte de cursul de comunicare pe care îl făceam cu d-l Sachelarie prin anul I. Cum ne spunea dumnealui că tot ce e în jur ne comunică ceva, fie că noi ţinem sau nu cont, că percepem ori ba. E interesant să te uiţi în jur şi să vezi: panouri publicitare, afişe cât blocul sau cât o coală A4, vestimentaţia puternic colorată a vreunei fetişcane, o privire fugară aruncată de un trecător... toate vor să ne atragă atenţia, ne cer un feed-back.
S-au încercat atâtea definiţii ale comunicării, încât şi noi, studenţii deveniţi peste noapte "best_journalists_ever" (:P), ne chinuiam şi ne luptam să le învăţăm pe toate pentru examen. În sinea noastră, poate nu ne-am dat seama atunci, luaţi de valul stresiunii, că noi înşine putem da definiţii, şi încă unele obiective şi consistente, comunicării, pentru că ea nu lipseşte niciodată din atitudinea sau comportamentul nostru (cât şi gesturi, mimică, vestimentaţie sau mai ştiu eu ce). E parte din noi. Aş putea spune chiar că, în locul apei, 74% din corpul uman este alcătuit din... COMUNICARE.

Comentarii

Crengu a spus…
Peste noapte nu chiar best_journalists_ever :p,e si o conditie acolo!:p Dap,comunicarea e esentiala!Comunicam chiar fara sa deschidam gura si totul din jur (ne)comunica,pana si o simpla fotografie!Cine are ochi,sa vada si cine are urechi,sa auda,cam asa ar veni!:p
Anca Vrinceanu a spus…
Ai dreptate raluca, comunicarea inseamna totul fie ea verbala cat si cea nonverbala.
Din pacate in societatea noastra e un fel de comunicare negativa la nivel interpersonal. E un razboi care te provoaca sa raspunzi cu aceeasi moneda sau sa taci si acea persoana sa se simta puternica. Personal pentru mine e o problema in a descifra ceea ce-mi comunica un om cu un limbaj sarac :))

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…