Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Profesia fără profesionalism

Spuneam şi scriam cu câteva zile în urmă că am încredere că presa locală se va reabilita, atât în ochii cititorilor, cât şi în mintea jurnaliştilor. Îmi place să cred că n-am fost eu prea optimistă sau, mai grav, că n-am aberat în necunoştinţă de cauză.

Una dintre şansele de „ridica ştacheta” este aceea a accederii în piaţa media, în posturile de reporteri, redactori, redactori-şefi, crainici, moderatori, realizatori, exclusiv, a studenţilor şi absolvenţilor de Jurnalism. Iar cei care nu se încadrează în această primă cerinţă, dar îşi doresc o carieră ca ziarişti, să aibă un talent nativ care să recompenseze lipsa studiilor specializate.
Mi-ar plăcea să existe un club al jurnaliştilor argeşeni; în care să se întâlnească, să se păruiască (dacă vor), să schimbe idei şi păreri, să se cunoască dincolo de faţa pe care fiecare o afişează şi, cel mai important, să se coalizeze în faţa intereselor şi presiunilor care apar în profesie.

Efectele unei prese de calitate se vor resimţi clar asupra publicului: acesta, încet-încet, îşi va modifica mentalitatea întinată de atâtea violuri, crime, toate senzaţionale şi bombastice. Va învăţa să ceară o presă în folosul comunităţii, şi nu una care denigrează, pătează, deformează sau înjunghie (ea însăşi) lumea întreagă. Altfel, jurnalismul va rămâne, în senzaţionalul lui, o profesie fără profesionalism.

Comentarii

Crengu a spus…
Deocamdata,daca s-ar infiinta un club ar jurnalistilor argeseni,cred ca stii si tu de cine ar fi condus sau ce oameni ar face parte din el:aceiasi care,cum discutam la un seminar,tin breasla jurnalistica argeseana inchisa pentru studenti si absolventi de jurnalism!

Nu vreau sa spun ca ar trebui sa asteptam "sa se treaca" cei de acum ca sa putem noi schimba ceva! :p

Vreau si eu sa fiu optimista!Vreau sa cred ca se vor trezi curand,sau macar la timp si vor renunta la aceasta lipsa de profesionalism care duce senzationalul la extrem!
anamaria a spus…
eu sunt de parere ca presa,in romania,este in formare,inca nu si a gasit un format potrivit si inca mai cauta,partea proasta e ca incearca sa-si formeze cititorii.....insa nu cum ar trebui.datoria noastra e sa ne luptam sa impunem ce am invatat,sa ne bagam acolo unde simtim ca trebuie sa fim,in presa(presa scrisa,radio,tv).inca mai avem cate ceva de invatat si de la generatile trecute,insa eu zic ca merita sa luptam cateodata chiar cu ei pentru a schimba ceva in presa romaneasca.sunt la fel de optimista ca tine si incerc cu fiecare ocazie sa fac ceva;toate se vor schimba,dar in timp!;)

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…