D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Spuneam şi scriam cu câteva zile în urmă că am încredere că presa locală se va reabilita, atât în ochii cititorilor, cât şi în mintea jurnaliştilor. Îmi place să cred că n-am fost eu prea optimistă sau, mai grav, că n-am aberat în necunoştinţă de cauză.
Una dintre şansele de „ridica ştacheta” este aceea a accederii în piaţa media, în posturile de reporteri, redactori, redactori-şefi, crainici, moderatori, realizatori, exclusiv, a studenţilor şi absolvenţilor de Jurnalism. Iar cei care nu se încadrează în această primă cerinţă, dar îşi doresc o carieră ca ziarişti, să aibă un talent nativ care să recompenseze lipsa studiilor specializate.
Mi-ar plăcea să existe un club al jurnaliştilor argeşeni; în care să se întâlnească, să se păruiască (dacă vor), să schimbe idei şi păreri, să se cunoască dincolo de faţa pe care fiecare o afişează şi, cel mai important, să se coalizeze în faţa intereselor şi presiunilor care apar în profesie.
Efectele unei prese de calitate se vor resimţi clar asupra publicului: acesta, încet-încet, îşi va modifica mentalitatea întinată de atâtea violuri, crime, toate senzaţionale şi bombastice. Va învăţa să ceară o presă în folosul comunităţii, şi nu una care denigrează, pătează, deformează sau înjunghie (ea însăşi) lumea întreagă. Altfel, jurnalismul va rămâne, în senzaţionalul lui, o profesie fără profesionalism.
Una dintre şansele de „ridica ştacheta” este aceea a accederii în piaţa media, în posturile de reporteri, redactori, redactori-şefi, crainici, moderatori, realizatori, exclusiv, a studenţilor şi absolvenţilor de Jurnalism. Iar cei care nu se încadrează în această primă cerinţă, dar îşi doresc o carieră ca ziarişti, să aibă un talent nativ care să recompenseze lipsa studiilor specializate.
Mi-ar plăcea să existe un club al jurnaliştilor argeşeni; în care să se întâlnească, să se păruiască (dacă vor), să schimbe idei şi păreri, să se cunoască dincolo de faţa pe care fiecare o afişează şi, cel mai important, să se coalizeze în faţa intereselor şi presiunilor care apar în profesie.
Efectele unei prese de calitate se vor resimţi clar asupra publicului: acesta, încet-încet, îşi va modifica mentalitatea întinată de atâtea violuri, crime, toate senzaţionale şi bombastice. Va învăţa să ceară o presă în folosul comunităţii, şi nu una care denigrează, pătează, deformează sau înjunghie (ea însăşi) lumea întreagă. Altfel, jurnalismul va rămâne, în senzaţionalul lui, o profesie fără profesionalism.
Comentarii
Nu vreau sa spun ca ar trebui sa asteptam "sa se treaca" cei de acum ca sa putem noi schimba ceva! :p
Vreau si eu sa fiu optimista!Vreau sa cred ca se vor trezi curand,sau macar la timp si vor renunta la aceasta lipsa de profesionalism care duce senzationalul la extrem!