Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - "Dau totul pentru un secret"

Vă rog frumos să mă credeți pe cuvânt: nu am mai citit de foarte mult timp ceva care să-mi placă atât de mult! "Dau totul pentru un secret" nu e o carte, e un sirop de fragi culeși de pe dealul copilăriei, pe care-l bei de fiecare dată când vrei să-ți amintești cine ești și ce faci pe aici, prin viață.


Minunea asta cârlionțată, pe numele din buletin Adriana Jinga, pe cel din blogosferă Zăpăcita Creață, trezește în tine mai multe sentimente: dor de copilărie, drag de viață, iubire de Dumnezeu, respect pentru Creația Universală. Citești și râzi. Citești și plângi. Citești și reflectezi. Citești și iubești. Altfel nu se poate. 

Dar să începem cu începutul. Eu am cunoscut-o pe Adriana cu ceva timp în urmă și încă de atunci am rămas cu un soare în locul chipului ei. Ființa asta debordează de bunătate; dacă ai ceva pe suflet, ea e-n stare să-și lipească inima ei ca un magnet de tine și să te elibereze de povară. Adriana are o putere cum rar întâlnești: ia toate relele și durerile lumii, le îneacă într-un pahar cu apă, stoarce peste ele o jumătate de lămâie, mai picură niște miere și gata! Sunt bune de dat pe gât și de trecut mai departe. Așa cum e Adriana în viața reală, așa sunt și textele ei. Personajele lui Zăpă sunt inocente, uneori naive, sunt năstrușnice, trăiesc, iubesc, își pun întrebări, își fac timp să privească seninul cerului și rotunjimea pădurii. Mi-e drag de ele la fel de mult cum mi-e drag de Zăpă. 


În urmă cu câteva zile, "Dau totul pentru un secret" a fost lansată oficial pe piața de la noi, în cadrul unui eveniment ce a fost găzduit de Biblioteca Județeană Dinicu Golescu. Denisa Popescu, referentul care a făcut prezentarea cărții, a spus totul în doar câteva cuvinte: "Am citit cartea într-o după amiază și am plâns". Da, cartea nu te lasă indiferent. E vie și-ți cere un zâmbet sau o lacrimă, nu te lasă impasibil, nu te vrea spectator al unei lumi, al acestei lumi. Te trezește la realitate și te îmbrățișează cu iubire!


Cartea cuprinde 25 de povestiri și reflecții care te vor cuceri. Stilul autoarei e unul ce te duce cu gândul la Amza Pellea și Moromeții, nu neapărat pentru utilizarea atât de ghidușă a perfectului simplu, cât mai ales prin imaginile din copilărie, prin situațiile amuzante de pe strada ei zăpăcită, toate tratate cu un umor de râzi în hohote. Zăpă strălucește în credință, își (ne) caută mântuirea și vrea să ne știe bine. Citește-o pe Zăpă, ca să ți se bucure inima! 

"Eu am copilărit în locuri în care din nimic s-a creat lumea. Eu am crescut în verde crud și albastru fără nori, printre oameni simpli și modești, la mesele cărora mă așezam neinvitat și din blidele cărora m-am ospătat. Și măsura aceasta a iubirii mi-a intrat în suflet. Măsura aceasta a modestiei, a respectului, a salutului matinal cu fruntea aplecată, măsura aceasta a împărțitului din puținul pe care-l ai, al ajutorului fără condiție încă adună emoții în mine. Și mă fericesc! Asta-i fericirea! Eu, eu iubesc lumea asta! Mi se vede sclipirea din ochi exact din univers. Mie, când îmi e drag ceva sau cineva, așa se strânge iubirea în mine, că dă să-mi spargă pieptul, exact ca un prunc în pântecele mamei" (Zăpă Strit - Dau totul pentru un secret, Smart Publishing, 2016)
Cartea poate fi comandată de aici!

Comentarii

Zapa Strit a spus…
Nah, ca m-am inrosit si emotionat pana-n unghii! Multumesc!(pentru mine e cea mai vibranta rugaciune)
Raluca Nicula a spus…
Eşti minunată!
Aimée a spus…
Un viitor cadou perfect! :D Abia astept! P.S.: Ce par luuung ai si ce bine ca mai ai timp de astfel de evenimente!
Raluca Nicula a spus…
Crengu, iti garantez ca-ti va placea cartea! Mult!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când