Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - "Dau totul pentru un secret"

Vă rog frumos să mă credeți pe cuvânt: nu am mai citit de foarte mult timp ceva care să-mi placă atât de mult! "Dau totul pentru un secret" nu e o carte, e un sirop de fragi culeși de pe dealul copilăriei, pe care-l bei de fiecare dată când vrei să-ți amintești cine ești și ce faci pe aici, prin viață.


Minunea asta cârlionțată, pe numele din buletin Adriana Jinga, pe cel din blogosferă Zăpăcita Creață, trezește în tine mai multe sentimente: dor de copilărie, drag de viață, iubire de Dumnezeu, respect pentru Creația Universală. Citești și râzi. Citești și plângi. Citești și reflectezi. Citești și iubești. Altfel nu se poate. 

Dar să începem cu începutul. Eu am cunoscut-o pe Adriana cu ceva timp în urmă și încă de atunci am rămas cu un soare în locul chipului ei. Ființa asta debordează de bunătate; dacă ai ceva pe suflet, ea e-n stare să-și lipească inima ei ca un magnet de tine și să te elibereze de povară. Adriana are o putere cum rar întâlnești: ia toate relele și durerile lumii, le îneacă într-un pahar cu apă, stoarce peste ele o jumătate de lămâie, mai picură niște miere și gata! Sunt bune de dat pe gât și de trecut mai departe. Așa cum e Adriana în viața reală, așa sunt și textele ei. Personajele lui Zăpă sunt inocente, uneori naive, sunt năstrușnice, trăiesc, iubesc, își pun întrebări, își fac timp să privească seninul cerului și rotunjimea pădurii. Mi-e drag de ele la fel de mult cum mi-e drag de Zăpă. 


În urmă cu câteva zile, "Dau totul pentru un secret" a fost lansată oficial pe piața de la noi, în cadrul unui eveniment ce a fost găzduit de Biblioteca Județeană Dinicu Golescu. Denisa Popescu, referentul care a făcut prezentarea cărții, a spus totul în doar câteva cuvinte: "Am citit cartea într-o după amiază și am plâns". Da, cartea nu te lasă indiferent. E vie și-ți cere un zâmbet sau o lacrimă, nu te lasă impasibil, nu te vrea spectator al unei lumi, al acestei lumi. Te trezește la realitate și te îmbrățișează cu iubire!


Cartea cuprinde 25 de povestiri și reflecții care te vor cuceri. Stilul autoarei e unul ce te duce cu gândul la Amza Pellea și Moromeții, nu neapărat pentru utilizarea atât de ghidușă a perfectului simplu, cât mai ales prin imaginile din copilărie, prin situațiile amuzante de pe strada ei zăpăcită, toate tratate cu un umor de râzi în hohote. Zăpă strălucește în credință, își (ne) caută mântuirea și vrea să ne știe bine. Citește-o pe Zăpă, ca să ți se bucure inima! 

"Eu am copilărit în locuri în care din nimic s-a creat lumea. Eu am crescut în verde crud și albastru fără nori, printre oameni simpli și modești, la mesele cărora mă așezam neinvitat și din blidele cărora m-am ospătat. Și măsura aceasta a iubirii mi-a intrat în suflet. Măsura aceasta a modestiei, a respectului, a salutului matinal cu fruntea aplecată, măsura aceasta a împărțitului din puținul pe care-l ai, al ajutorului fără condiție încă adună emoții în mine. Și mă fericesc! Asta-i fericirea! Eu, eu iubesc lumea asta! Mi se vede sclipirea din ochi exact din univers. Mie, când îmi e drag ceva sau cineva, așa se strânge iubirea în mine, că dă să-mi spargă pieptul, exact ca un prunc în pântecele mamei" (Zăpă Strit - Dau totul pentru un secret, Smart Publishing, 2016)
Cartea poate fi comandată de aici!

Comentarii

Zapa Strit a spus…
Nah, ca m-am inrosit si emotionat pana-n unghii! Multumesc!(pentru mine e cea mai vibranta rugaciune)
Raluca Nicula a spus…
Eşti minunată!
Aimée a spus…
Un viitor cadou perfect! :D Abia astept! P.S.: Ce par luuung ai si ce bine ca mai ai timp de astfel de evenimente!
Raluca Nicula a spus…
Crengu, iti garantez ca-ti va placea cartea! Mult!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...