D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Trăim vremuri grele, în care omul nou încearcă să se debaraseze de obiceiurile alimentare împământenite, de mămăliga cu slană și cu ceapă, de fasolea cu ciolan sau de varza murată din beciul bunicii. Acum e la modă să mănânci raw-vegan (de aia nu sunt pline KFC-urile și Mac-urile din toată țara!), pentru că bucata de carne de porc este blasfemie curată, ficatul de pasăre este ghena organismului, cât despre carnea de vită - cică e cancer curat.
Nu-i problemă, renunțăm la festinul cu carne și mai bine facem o supă cremă de dovleac, un piure de linte, o salată de fructe, un smoothie cu pepene galben și gata. Dar stai, că de câțiva ani încoace tot citesc că și astea sunt pline de pesticide, fungicide și alte otrăvuri. Acum, cântărim: ce e mai sănătos, puiul injectat cu hormoni și medicamente sau legumele din sere, stropite cu soluții oncogene?
Să ne mai bazăm pe agricultura românească, ca fiind un garant al purității și tradiției noastre de cultivare ecologică a pământului? Neah... M-am lecuit și cu țăranii ăștia "bio", după ce am citit că folosesc substanțe controversate pentru a face legumele să crească precum vrejul de fasole din poveste.
Mai trist este că trăim într-o mare minciună, aceea că mai există produse bio în lumea asta. Ei bine, nu mai există. Nici măcar la țară, atât timp cât răsadurile de zarzavaturi sunt cumpărate tot din piețe și apoi plantate în pământul care cere și el o "gură" de îngrășământ chimic, că doar așa a fost învățat încă de pe vremea "colectivului" comunist.
E trist că suntem nevoiți să ingerăm chimicale non stop, e trist că nu le putem pune pe masă copiilor noștri o roșie gustoasă și aromată, cum ne puneau nouă bunicii noștri, e trist că nici la țară nu mai găsesc să cumpăr un litru de lapte, pentru că țăranii de acum s-au emancipat și cumpără de la hipermarket pulpe de pui și lapte la cutie.
Comentarii
Totul depinde de fiecare dintre noi. Nu ma obliga nimeni sa intru la KFC, nu imi baga nimeni carnea in plasa cu forta cand ies din supermarket, nu ma pune nimeni sa cumpar rasaduri de rosii de la producatorul X,cunoscut ca foloseste substante controversate. Totul tine de alegerile fiecaruia.
Daca nu am timp sa cultiv, pot sa caut pe cineva care o face. Rosia va fi de doua ori mai scumpa, dar nu pentru ca omul ala vrea sa se imbogateasca, ci pentru ca fructul se coace lent, iar planta creste greu, are nevoie de apa, soare, munca fizica. Sunt lucruri pe care cultivatorul le-ar face chimic in jumatate din timp, dar alege sa nu o faca. Apoi sunt costuri cu deplasarea, ca agricultura bio nu se face in oras, unde trec sute de masini prin fata gradinii.
Unii nu reusesc sa castige suficient pentru a-si permite totul din curte. Asta inseamna ca taranul e obligat sa mai taie din costuri pentru a reusi sa vanda. Depinde deci doar de noi sa apreciem munca corecta si sa platim adevarata ei valoare, daca putem. Multi nu pot, dar pe acestia nu ii vom gasi nici la KFC ca nu au bani nici de una nici de alta. Suntem intr-un cerc vicios pe care trebuie doar sa il rupa cineva.
Nu mai acuz pe nimeni ca nu vrea sa mai creasca vaca si gaini, ca nici eu nu vreau si ii inteleg perfect motivele: mirosuri, costuri, aproape zero beneficii, daca nu vrei sa treci de faza "merge si asa". E greu sa vezi care e de fapt victima si care e doar un incapatanat care nu vrea sa se adapteze la nevoile clientilor, de-aia ma feresc sa ii pun pe toti in aceeasi categorie.