Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Fuse şi se duse

Eurovision 2010 a fost o plăcere pentru mine din cel puţin trei motive:
1. participanţii au fost în majoritate tineri şi talentaţi;
2. românii s-au prezentat bine, chiar foarte bine, contrar aşteptărilor şi previziunilor mele;
3. piesele din finală au fost atât de reuşite, încât cu greu am stabilit şi un top 5 personal.
Şi acum să le luăm pe rând, dacă mai aveţi răbdare. Păi, că tineri şi talentaţi au fost majoritatea participanţilor cred că aţi sesizat cu uşurinţă şi voi (sincer, mie mi s-a luat de prejudecata că numai cei experimentaţi într-ale scenei muzicale ar trebui să aibă acces la acest concurs. Fals! Eurovisionul este o competiţie a talentelor, originalităţii, creativităţii, inovaţiei - iar acestea nu sunt neapărat atributele unor avansaţi în gradul muzical).
Apoi, despre Paula şi Ovi ce să mai spun? Mai au şi felicitările mele loc pe acolo pe undeva? Că le-aş trimite din toată inima. S-a văzut cum şi-au dat toată silinţa, reuşind să alcătuiască un duet omogen, deşi în realitate Paula este cu mult peste norvegian.
Cât despre top 5, la mine ar fi arătat cam aşa:
În rest, m-am bucurat că am primit puncte de la mai toate ţările (deci teoria "numai căpşunarii votează România la Eurovision" a fost dată peste cap).
Şi, la final, vreau să dau o bilă neagră Televiziunii Române, care, chiar dacă în continuare papă bani cu nemiluita, tot de incompetenţi se înconjoară. Cuplul Miron-Corondan a fost penibil. Pe lângă faptul că şi-au exprimat de zeci de ori opţiunile lor proprii şi personale (insipide, de altfel), au mai şi aberat în timp ce de la OSLO se spuneau lucruri interesante în ceea ce priveşte desfăşurarea concursului şi sistemul de votare. Aşa se face că aiuriţii s-au trezit la finalul competiţiei că reprezentantul Spaniei va mai presta încă o dată. "Ce se întâmplă?" se auzea din nefericitul studio românesc, deşi cu câteva minute în urmă amfitrionii norvegieni anunţaseră că din cauza spectatorului care a năvălit pe scenă, Daniel Diges va interpreta din nou "Algo Pequenito". Şi astea nu sunt decât câteva dintre multele gafe făcute de cei doi.
Cât despre piesa câştigătoare... nu zic că nu e bună, dar categoric nu a fost cea mai bună. Însă, dacă Europa a votat aşa, să respectăm decizia ei... zic.
P.S.: Liubiţeeeeee! :)

Comentarii

Steluta a spus…
Hmmm, doar pe 5 Romania?:P Melodia Azerbaijanului mi-a placut si mie foarte tare iar Serbia, Armenia si Spania au avut si ele melodii bune, intr-adevar!
Aoleu, bine ai punctat despre prestatia lui Miron si Corondan, la un moment dat chiar devenisera enervanti! In concluzie, nici mie nu mi-a placut organizarea de la TVR! Pacat...
Anonim a spus…
Serbia rulled !!! Goran Bregovici e inca super tare.
gamalia a spus…
Mie mi-a ploacut si baiatul ala cu chitara din semifinala. El a ajuns in finala cumva? Ca eu am vazut franturi :P

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…