Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Iar particip la concurs...

Cum care concurs? Cel de pe Trilema, evident. Data trecută am avut mare noroc şi am luat premiul doi. Acum notorietatea competiţiei de PA-uri a crescut, deci numărul participanţilor va fi cel puţin dublu, zic eu. Aşa că emoţiile sunt şi mai mari, la fel şi şansele de a citi acolo textuleţe foarte bune.

Aşadar, iată PA-ul meu pentru secţiunea "Creaţie":

Astăzi mor, Gallardo, o dată cu acel parfum care se pierde în pământ în loc să-mi răsfeţe inima. Părul ei negru şi fin mângâie acum îngerii, nu se mai lasă alintat de palmele mele însetate. Am pierdut o floare de mai, inocentă şi firavă, care-şi înşurubase adânc rădăcinile în sufletul meu, răscolindu-mi întreaga fiinţă. Mă duc, prietene drag, să-i ţin de urât zeiţei mele cu cosiţe de abanos şi trup de vânt primăvăratic. Ce ironie, nu? O viaţă întreagă am crezut că trăiesc, dar eu de abia acum mă nasc.

Comentarii

ioana a spus…
"odata cu"
bafta mare
e cumva la tine cartea mea cu cronica unei morti anuntsate? nu mai stiu ce s-a intamplat cu ea :(
Raluca Nicula a spus…
Ioana, nu e la mine cartea. Eu tin minte ca ti-am inapoiat-o. Mai intreaba-i si pe ceilalti.
Geocer a spus…
Bafta ! O sa te imbogatesti din concursurile astea !
gamalia a spus…
Deci... vrei vreun parfum nou? :D
simf a spus…
pai... doar un singur text?
bafta!
Raluca Nicula a spus…
Geocer, ar fi si cazul. Pai daca nu ma imbogatesc eu cand saracesc toti, atunci cand? :))
Gamalia, mi-ar trebui o noptiera de data asta :)
simf, doar cu unul... care sper sa fie cu noroc :P
Anamaria a spus…
mi s/a facut pielea de gaina citind textul asta... toate cu un scop se intampla in viata si palmele voastre insetate vor alinta pletele auri ale unei flori plamadita din dragostea voastra.
Pensiuni Vile a spus…
Bună, felicitări pentru participarea la acest concurs.

Vă invităm și la concursul organizat de Pensiuni Vile:

Castiga un week-end de vis la Moeciu la concursul pe tema vacantei preferate.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…