Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală.
Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea.
Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când dai din braţe la coasă şi că dimineaţa când te trezeşti te întâmpin cu o cafeluţă pe care să o savurăm împreună pe prispă.

Comentarii

papabembe a spus…
viitorul sună bine
ioana a spus…
asa e, am fi mai fericiti.
apropo de asta: http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html
simf a spus…
Sa masori din ochi in fiecare dimineata cat au mai crescut plantutele... Cum mugurii incep sa plezneasca... Sa calci cu grija printre cainii si motanii care te-nsotesc la tot pasul...
Dupa, merge si calculatorul.
Geocer a spus…
Asta cand veti fi la pensie ! Pana atunci, puneti mana si munciti cu capul, nu cu bratele !
Raluca Nicula a spus…
Papabembe, este?
Ioana, daca ma gandesc mai bine, ne facem si vecine, ca si casa visurilor tale seamana cu a mea,nu?
Simf, aia cu mugurii care incep sa plezneasca e super, parca ii si vad :D
Geocer, daca muncim numai cu capul, nu stiu daca mai apucam pensia. Asa ca... prefer bratele :P
EmaPirciu a spus…
Suna bine... vin si eu in vizita
Raluca Nicula a spus…
În vizită? Nu, doamnă dragă. Vii să mă ajuţi la sapă şi la fân. :))
Jackal a spus…
Daca te uiti pe geam vezi si aici mugurii si chiar poti pune mana pe ei.
simf a spus…
Raluca, ma tem ca Ema n-o sa te poata ajuta prea tare, eventual doar sa te sustina... moral. Crede-ma, eu am incercat o colaborare cu sapa si n-am reusit decat un pact de neagresiune.
Dar pana sa ajungeti voi la casele visurilor voastre, nu trageti o fuga intr-o duminca pana la casa mea? Promit sa nu va pun la munca, ci doar la plimbat si privit.
Raluca Nicula a spus…
Jackal, ai mare dreptate, dragule. Numai că seara când ajungem noi acasă nu prea se mai văd mugurii. Dorm de-a binelea drăguţii!
Simf, ce bine sună invitaţia! :D Păi pentru aşa ceva îmi fac timp întotdeauna. :D
Stefan a spus…
nici barbatii nu mai sunt ce au fost odata :)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m