marți, 23 martie 2010

Un alt fragment...

...o continuare dezordonată a ceea ce aţi citit aici.

„Mi-a străpuns sufletul cu privirea ei de copiliţă. Trupul zvelt şi sănătos, pe care rochia de in îl împresura ca o caldă mângâiere, se onduia mai gingaş decât spicele de grâu în adierea serii. Am privit-o mult după ce, punându-şi mâna la frunte pentru a alunga soarele oglindit în marea ochilor ei, mi-a zâmbit şi s-a îndepărtat. Şi m-a lăsat aşa, înmărmurit. Îţi spun, dragul meu, că mi-a oprit lumea în loc. Tot ce îmi pusesem în gând să realizez a devenit un banal existenţial în comparaţie cu ceea ce mi se revela. Am crezut că, o dată cu acele sfredele care îmi invadau tot corpul, voi pica pe spicele aspre de grâu. Am privit pânza goală, am încercat să mă concentrez asupra macilor, dar ce crezi că am mai putut? În locul lor vedeam acel chip divin, iar urechile mi se alinau cu vorbele duioase şi sincere ale ei. Paşii aceia înaintau pe iarbă atât de uşor, dar pe inima mea călcau hotărât şi apăsat".

Un comentariu:

p spunea...

Astept sa iei pensula si sa te plimbi pe panza...