Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală.
Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea.
Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când dai din braţe la coasă şi că dimineaţa când te trezeşti te întâmpin cu o cafeluţă pe care să o savurăm împreună pe prispă.

Comentarii

papabembe a spus…
viitorul sună bine
ioana a spus…
asa e, am fi mai fericiti.
apropo de asta: http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html
simf a spus…
Sa masori din ochi in fiecare dimineata cat au mai crescut plantutele... Cum mugurii incep sa plezneasca... Sa calci cu grija printre cainii si motanii care te-nsotesc la tot pasul...
Dupa, merge si calculatorul.
Geocer a spus…
Asta cand veti fi la pensie ! Pana atunci, puneti mana si munciti cu capul, nu cu bratele !
Raluca Nicula a spus…
Papabembe, este?
Ioana, daca ma gandesc mai bine, ne facem si vecine, ca si casa visurilor tale seamana cu a mea,nu?
Simf, aia cu mugurii care incep sa plezneasca e super, parca ii si vad :D
Geocer, daca muncim numai cu capul, nu stiu daca mai apucam pensia. Asa ca... prefer bratele :P
gamalia a spus…
Suna bine... vin si eu in vizita
Raluca Nicula a spus…
În vizită? Nu, doamnă dragă. Vii să mă ajuţi la sapă şi la fân. :))
Jackal a spus…
Daca te uiti pe geam vezi si aici mugurii si chiar poti pune mana pe ei.
simf a spus…
Raluca, ma tem ca Ema n-o sa te poata ajuta prea tare, eventual doar sa te sustina... moral. Crede-ma, eu am incercat o colaborare cu sapa si n-am reusit decat un pact de neagresiune.
Dar pana sa ajungeti voi la casele visurilor voastre, nu trageti o fuga intr-o duminca pana la casa mea? Promit sa nu va pun la munca, ci doar la plimbat si privit.
Raluca Nicula a spus…
Jackal, ai mare dreptate, dragule. Numai că seara când ajungem noi acasă nu prea se mai văd mugurii. Dorm de-a binelea drăguţii!
Simf, ce bine sună invitaţia! :D Păi pentru aşa ceva îmi fac timp întotdeauna. :D
Kaos Moon a spus…
nici barbatii nu mai sunt ce au fost odata :)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…