Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hristos a înviat! Ne întâlnim la birt...

Doamne, ce s-a mai îmbuibat tot rumânu de Paşte. Doamne, cât s-a mai distrat el în cinstea Învierii Tale. Numai friptane a mâncat, numai cu specialităţi s-a delectat. Şi, dă-i cu bere, dă-i cu vin că doar o dată pe an Înviază Iisus.
Mai în glumă, mai în serios, din Paşte n-a mai rămas decât... maţul. Doar ăla trebuie umplut, cu cât mai multe şi variate bucate. Cine merge să ia lumină? Ăla care trebuie să se întâlnească cu aia, ăla care mai apoi se duce în bar "să sărbătorească", aia care trebuie să-şi etaleze ţoalele noi, că doar nu degeaba a dat atâţia bani pe ele. Şi uite aşa, se alege prafu' de o mare sărbătoare creştinească. Totul devine un simplu motiv de băută şi dezmăţ... că vorba aia: "Doar o viaţă are omul".

Comentarii

Geocer a spus…
Sa-mi spui si mie la ce birt mergi, ca vreau sa fac cinste cu o bere. :))
ViorelaDi a spus…
Adevarat a inviat!

Ma gandeam sa incep cu ce nu mi-a placut mie la Pastele modern de Bucuresti. Dar nu, ca nu e nimic neobisnuit si-atunci la ce bun sa pierd din timpul si asa putin pe care-l am?

Mai bine sa-ti scriu ce minune de Paste personal bucurestean am avut noi:

Trebaluiala s-a terminat sambata la 11 fara 5 pm cand am iesit pe usa cu copiii, sa mergem in patru la biserica unde ne-am cununat, i-am botezat etc. sa luam lumina.

Pe strada, in metrou, si iar pe strada multime de lume cu lumanari in maini. Unii imbracati elegant (la costum, pantofi, esarfe/cravate, palarii), altii sport (blugi, adidasi, geaca), dar toti evident curati si calcati, ca la tara, unde toata lumea isi aduce aminte pana si de pantofi, care trebuie lustruiti chiar daca in drum spre biserica ploaia de pana atunci a desfundat drumurile.

Dar nu veselia de pe chipurile lor m-a impresionat si contaminat cel mai tare. De data asta nu. De data asta cel mai mult m-a impresionat parfumul lor - un amestec unic (si incredibil de discret) de esente alese de fiecare dupa gustul propriu.

Si amalgamarea acestui miros de om parfumat cu un alt parfum: parfumul de liliac de prin gradini - la noi in Bucuresti liliacul a inflorit brusc de Florii si de atunci se revarsa mai ales seara spre-in-deasupra-din sufletele noastre!

In sfarsit, am ajuns la biserica la 12 fara 5 - numai bine sa-si mai faca tati loc la estrada pentru cor sa cante la slujba.

Noi, mai mici, am fost acasa la bunici sa fim primii care le ureaza "Hristos a Inviat" si sa dormim in camera buna, ocrotiti de lumina care ardea la bucatarie.

A venit si tati pe la 5 dimineata si i-am deschis primind si noi lumina de la el, nedormitul dar straluminatul participant la toata slujba...

La noi a fost frumos ca niciodata de la Pastele trecut pana acum...
Raluca Nicula a spus…
Mă bucur foarte mult, Vio! Să vă dea Dumnezeu sărbători cel puţin la fel de frumoase şi de luminoase precum Paştele din acest an!
ViorelaDi a spus…
Am uitat sa felicitam pe George si Georgeta (se stiu ei) si sa le uram de sanatate si optimism si speranta!

O scapare mica uitata cu o imbratisare stransa, cu dor de a ne vedea si sarbatori impreuna.

La multi ani!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când