Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hristos a înviat! Ne întâlnim la birt...

Doamne, ce s-a mai îmbuibat tot rumânu de Paşte. Doamne, cât s-a mai distrat el în cinstea Învierii Tale. Numai friptane a mâncat, numai cu specialităţi s-a delectat. Şi, dă-i cu bere, dă-i cu vin că doar o dată pe an Înviază Iisus.
Mai în glumă, mai în serios, din Paşte n-a mai rămas decât... maţul. Doar ăla trebuie umplut, cu cât mai multe şi variate bucate. Cine merge să ia lumină? Ăla care trebuie să se întâlnească cu aia, ăla care mai apoi se duce în bar "să sărbătorească", aia care trebuie să-şi etaleze ţoalele noi, că doar nu degeaba a dat atâţia bani pe ele. Şi uite aşa, se alege prafu' de o mare sărbătoare creştinească. Totul devine un simplu motiv de băută şi dezmăţ... că vorba aia: "Doar o viaţă are omul".

Comentarii

Geocer a spus…
Sa-mi spui si mie la ce birt mergi, ca vreau sa fac cinste cu o bere. :))
ViorelaDi a spus…
Adevarat a inviat!

Ma gandeam sa incep cu ce nu mi-a placut mie la Pastele modern de Bucuresti. Dar nu, ca nu e nimic neobisnuit si-atunci la ce bun sa pierd din timpul si asa putin pe care-l am?

Mai bine sa-ti scriu ce minune de Paste personal bucurestean am avut noi:

Trebaluiala s-a terminat sambata la 11 fara 5 pm cand am iesit pe usa cu copiii, sa mergem in patru la biserica unde ne-am cununat, i-am botezat etc. sa luam lumina.

Pe strada, in metrou, si iar pe strada multime de lume cu lumanari in maini. Unii imbracati elegant (la costum, pantofi, esarfe/cravate, palarii), altii sport (blugi, adidasi, geaca), dar toti evident curati si calcati, ca la tara, unde toata lumea isi aduce aminte pana si de pantofi, care trebuie lustruiti chiar daca in drum spre biserica ploaia de pana atunci a desfundat drumurile.

Dar nu veselia de pe chipurile lor m-a impresionat si contaminat cel mai tare. De data asta nu. De data asta cel mai mult m-a impresionat parfumul lor - un amestec unic (si incredibil de discret) de esente alese de fiecare dupa gustul propriu.

Si amalgamarea acestui miros de om parfumat cu un alt parfum: parfumul de liliac de prin gradini - la noi in Bucuresti liliacul a inflorit brusc de Florii si de atunci se revarsa mai ales seara spre-in-deasupra-din sufletele noastre!

In sfarsit, am ajuns la biserica la 12 fara 5 - numai bine sa-si mai faca tati loc la estrada pentru cor sa cante la slujba.

Noi, mai mici, am fost acasa la bunici sa fim primii care le ureaza "Hristos a Inviat" si sa dormim in camera buna, ocrotiti de lumina care ardea la bucatarie.

A venit si tati pe la 5 dimineata si i-am deschis primind si noi lumina de la el, nedormitul dar straluminatul participant la toata slujba...

La noi a fost frumos ca niciodata de la Pastele trecut pana acum...
Raluca Nicula a spus…
Mă bucur foarte mult, Vio! Să vă dea Dumnezeu sărbători cel puţin la fel de frumoase şi de luminoase precum Paştele din acest an!
ViorelaDi a spus…
Am uitat sa felicitam pe George si Georgeta (se stiu ei) si sa le uram de sanatate si optimism si speranta!

O scapare mica uitata cu o imbratisare stransa, cu dor de a ne vedea si sarbatori impreuna.

La multi ani!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…