Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Scurtul drum de la cutremur la penibil

O analiză subiectivo-nesimţită a efectelor unui cutremur... mai mult mediatic:
* am avut un cutremur pe internet: mass-uri de genul "Bă, mai trăieşti?", statusuri "Am simţit...", "N-am simţit..."
* am avut un cutremur şi la televizor. Brusc apar specialişti care aduc în discuţie problematica unor clădiri ştampilate cu buline roşii. De asemenea nu lipseşte arhiutilizatul clişeu: autorităţile nu iau măsuri. Ceea ce mă enervează însă cel mai tare e faza cu sms-urile: "Liliana din Iaşi ne scrie că patul a început să i se zgâlţâie, Ionel zice că i s-a mişcat lustra, nea' Vasile se vaită că i-o zbierat viţelul în grajd". Adică, vă rog, chiar aşa suferim de senzaţional de dăm în penibil.
* am mai avut un cutremur: unul care s-a lăsat pozat şi filmat. Nişte indivizi care n-au altceva mai bun de făcut în astfel de situaţii, au surprins totul live! Mă rog, fiecare cu piticii lui.
Dar: bietul cutremuraş, firav şi plăpând, micuţ şi neînsemnat a avut puţin peste 4 grade pe scara Richter prin zona Piteştiului şi n-a durat mai mult de 3 secunde. Deci, altfel spus, şi de data asta am făcut din ţânţar armăsar. O fi asta noua boală a secolului? Eu cred că da...

Comentarii

Anonim a spus…
Love, not artificial comunication! Sex, not Internet stimulation! Raluca, desi la Margineanu vine ca naluca, vad ca ai timp de postat sambata seara! :)

Badea
Geocer a spus…
Fata a zis ca era de serviciu. Ce ai cu ea?
Raluca Nicula a spus…
@Dan Badea: ce să fac şi eu. Munca m-a prostit! :)
havamal a spus…
cutremurul a fost un eveniment extrem de palpitant în viaţa noastră monotonă.
dacă nu avem parte de lucruri senzaţionale,nu trebuie decât să le inventăm,nu?sau,cel puţin,să hiperbolizăm.
Dana a spus…
Hi, hi, hi! Numai eu n-am simţit cutremurul! Aşa sunt eu mai nesimţită!De!
În timpul celui de ieri eram în autocar, la Vâlcea, aşa că nici nu mi-a trecut prin cap! Oricum, din moment ce nimeni nu a spus nimic, cu siguranţă că a fost neînsemnat, aşa că-ţi dau dreptate cu televiziunile. Pe RealitateaTV buletinul s-a deschis cu 5 ştiri pe tema cutremurului! M-am cutremurat văzând :)!
polonezul a spus…
haz de necaz cu romani despre cutremur!
dumis a spus…
Eu cand ziceam ca n-a durat mai mult de 4-5 secunde, eram considerat nebun si mincinos.

A, in plus, pe twitter era nebunie, cred ca tag-ul cutremur a fost printre cele mai populare din seara respectiva.
ktalinoo a spus…
un mic cutremeur...la noi ca de obicei..mare valva...deontologii..specialistii....analizeaza foarte atent un lucru minor...

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…