Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Apostolul lui Iuda

Unii regizori încurcă ficţiunea cu realitatea, nu doar în film. De cele mai multe ori, imaginaţia lor nu e materializată numai în scenarii pompoase şi trase de păr, după care se dau în vânt cinefilii din ziua de azi, ci, mai grav, în blasfemii.

Că teoriile îndreptate spre viaţa şi originile lui Hristos aduc notorietate, s-a văzut. Că sunt proaste şi lipsite de fundament, iar s-a văzut. Şi atunci, ce să facă cei care vor cu tot dinadinsul să iasă în faţă? Ies la rampă cu „o descoperire fără precedent”... cu „o ipoteză şocantă”.
Un nefericit, un neinpirat, un pierdut... (nu voi da niciun nume, deoarece, în viaţa asta, proştii AR TREBUI să rămână aşa cum sunt şi pentru asta n-au nevoie de reclamă) a găsit el o teorie care revoluţionează (din nou) lumea întreagă. Stând el aşa într-o noapte, cu părul zburlit de atâta neştiinţă şi cu ochii pierduţi în licori spirtoase, a descoperit secretul umanităţii. Eminenţei sale teoria nu i s-a arătat în cafea... ce credeaţi? Domnul poate mai mult... Marea revelaţie i s-a înfăţişat în neuronul sfrijit.
În tulburarea lui psihică (nu râdeţi, plângeţi-i de milă), regizorului i se înfăţişă că Iisus Hristos ar fi rodul unui viol. (Da, aţi citit bine!)

Iată că am trăit să vedem paroxismele prostiei, infatuării, demenţei!
După cum deja ne-am obişnuit, mârşava teorie se va lăfăi în paginile unei cărţi pe care o vor citi foarte mulţi. Cel mai grav e că acest al doilea Iuda L-a vândut pe Dumnezeu pe mai mulţi arginţi decât primul!

Comentarii

Aimée a spus…
:| No comment!Cand a aparut Codul lui DaVinci cineva mi-a reprosat ca de ce nu-l citesc,macar asa,ca lectura suplimentara si pentru cunostintele mele generale!Poi tocmai pentru ele nu citesc si nu vizionez aberatii!Pacat de cei care o fac!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...