Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Apostolul lui Iuda

Unii regizori încurcă ficţiunea cu realitatea, nu doar în film. De cele mai multe ori, imaginaţia lor nu e materializată numai în scenarii pompoase şi trase de păr, după care se dau în vânt cinefilii din ziua de azi, ci, mai grav, în blasfemii.

Că teoriile îndreptate spre viaţa şi originile lui Hristos aduc notorietate, s-a văzut. Că sunt proaste şi lipsite de fundament, iar s-a văzut. Şi atunci, ce să facă cei care vor cu tot dinadinsul să iasă în faţă? Ies la rampă cu „o descoperire fără precedent”... cu „o ipoteză şocantă”.
Un nefericit, un neinpirat, un pierdut... (nu voi da niciun nume, deoarece, în viaţa asta, proştii AR TREBUI să rămână aşa cum sunt şi pentru asta n-au nevoie de reclamă) a găsit el o teorie care revoluţionează (din nou) lumea întreagă. Stând el aşa într-o noapte, cu părul zburlit de atâta neştiinţă şi cu ochii pierduţi în licori spirtoase, a descoperit secretul umanităţii. Eminenţei sale teoria nu i s-a arătat în cafea... ce credeaţi? Domnul poate mai mult... Marea revelaţie i s-a înfăţişat în neuronul sfrijit.
În tulburarea lui psihică (nu râdeţi, plângeţi-i de milă), regizorului i se înfăţişă că Iisus Hristos ar fi rodul unui viol. (Da, aţi citit bine!)

Iată că am trăit să vedem paroxismele prostiei, infatuării, demenţei!
După cum deja ne-am obişnuit, mârşava teorie se va lăfăi în paginile unei cărţi pe care o vor citi foarte mulţi. Cel mai grav e că acest al doilea Iuda L-a vândut pe Dumnezeu pe mai mulţi arginţi decât primul!

Comentarii

Aimée a spus…
:| No comment!Cand a aparut Codul lui DaVinci cineva mi-a reprosat ca de ce nu-l citesc,macar asa,ca lectura suplimentara si pentru cunostintele mele generale!Poi tocmai pentru ele nu citesc si nu vizionez aberatii!Pacat de cei care o fac!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când