Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Next level

Azi am conştientizat, pentru prima dată, că în două luni se va încheia şi capitolul „facultate” în viaţa mea. Toată lumea e în stress: pregătiri, seminarii specializate, probleme şi iar probleme.
Nu pot să nu mă gândesc cu teamă: Ce va fi mai departe? Oare ne va fi de folos ce am învăţat şi, mai ales, ce am devenit urmând această facultate?
Întrebări, întrebări... răspunsurile vor veni la timpul lor.


P.S. Îmi pare rău că se terminăăăăă! Vouă nu?

Comentarii

drush a spus…
Mi-ai dat de gandit cu articolul asta. Chiar se termina facultatea, nu e asa? Nici nu stiu pe unde a trecut si cu atat mai putin nu cred ca imi dau seama ce se intampla de fapt. Toti avem intrebari de genul: Ce o sa fie? Cum o sa fie? Dar nu putem decat spera ca va fii bine, doar suntem ( am fost) studenti la jurnalism, nu? :)
anamaria a spus…
Da!se termina facultatea.....cel putin noi terminam facultatea:)),cu bine sper!ce av fi pe viitor nu poti sa-ti spun,pt k nici eu nu stiu,dar cu siguranta toti avem in capsorul nostru,blond sau ami putin blond,cateva planuri de viitor!deocamdata nu ne ramane decat sa trai mai intens decat pana acum cel putin in ceea ce priveste viata care tine de facultate,avem in fata un prag important de trecut,un prag acre ne va decide intr o oarecare viitora profesie.da eu chiar cred k e de folos ce am invatat in facultate chiar daca nu a fost destul....da si mie imi pare rau ca se termina facultatea,dar asta nu cred k ar fi un motiv sa nu ne mai salutam peste ani sau sa nu ne ami vedem al un suc sau eu stiu....sa nu ramanem cel putin ca pana acum....ar fi multe de spus,insa vreau sa stiti k mie imi e drag de voi,coleguti mei,de toti fara excepti...
Crengu a spus…
Eh,poza asta e facuta cand eu nu eram printre voi,stiu ca am vazut-o pe grup alaturi de altele! ;))

Da,se pare ca se termina,am facut-o si pe asta...Eu m-am uitat in urma de multe ori si,vrand-nevrand,a trebuit sa recunosc ceva:mi-a fost bine aici,poate mai bine decat mi-ar fi fost in alta parte (si aici cred ca stii la ce ma refer ;)),dar despre acest bine si intelesurile lui,vom vorbi in alt episod. :))

Imi pare rau ca se termina,imi pare rau ca nu am fost mai uniti,ca ne-am certat aiurea uneori,dar am castigat prieteni noi,cu siguranta avem ce le povesti nepotilor si asta inseamna ca tot acest timp nu a trecut degeaba.;)
Bineinteles ca vreau sa ne revedem cand si cand,sa facem inventarul copiilor peste cativa ani :)),sa ne laudam cu job-urile noastre si cu galanteriile sotilor/sotiilor ;)),dar mai ales cu ceea ce am devenit ca oameni,cred ca asta e de fapt esenta! ;)

Stiu ca suntem jurnalisti si tot punem intrebari ;)),la un moment dat vom fi intrebati si vom afla si raspunsuri,trebuie doar sa avem rabdare si sa fim pe faza! ;)

Pauza publicitara:Banchetul?Cand e banchetul? :D (Asta ca nu pot sa intreb si eu "Halatul?Cat costa halatul?" :)) )
Raluca Marin a spus…
Chiar, când tzopăim la banchet? Sper să organizăm ceva, chiar dacă suntem atât de stresaţi cu licenţa!
Crengu a spus…
Poi sa mai "urlam" de cateva ori la ai nostri colegi,poate aud si ei o data si bine si ne mobilizam!:>

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…