Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Argumente pentru păstrarea orei de religie în licee

Am urmărit aseară pe Realitatea Tv emisiunea lui Robert Turcescu cu tema „Niciun liceu fără Dumnezeu?”. Cum era şi firesc au fost opinii pro şi contra menţinerii orei de religie în programa şcolară pentru liceeni. Unul dintre invitaţi, prof. univ. dr. George Pruteanu, s-a pronunţat pentru o oră de religie în care să se prezinte în mod echitabil şi obiectiv toate religiile lumii.
Din câte ştiu, există în programa de liceu un capitol rezervat acestei teme, deci schimbarea statutului orei de religie în acest sens nu ar avea logică. De fapt şi de drept, în România sunt în jur de 87% ortodocşi declaraţi, o majoritate care are un cuvânt de spus asupra minorităţilor ce vor să impună norme şi reglementări după cum le taie capul.
Aceste propuneri de a scoate de pe pereţi icoanele şi din catalog Religia au apărut din dorinţa de a denigra atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi cetăţenii majoritari creştin-ortodocşi.
Susţin cu tărie campania Patriarhiei Române „Niciun liceu fără Dumnezeu!” cu următoarele argumente:


  • Religia nu este numai informativă, ci şi formativă, educativă.

  • Profesorul de religie este ca un prieten sau ca un membru al familiei pentru mulţi liceeni care preferă să se destăinuiască lui şi să ceară sfaturi;

  • Religia nu împovărează orarul elevilor, ci este menită să-i relaxeze culturalizându-i, folosind metode specifice;

  • Ora de Religie oferă detalii despre individualitatea şi identitatea poporului nostru, mai profund şi mai sensibil decât ora de istorie;

  • Materia oferă exemple de viaţă şi modele pozitive prin Însuşi Modelul Mântuitorului, al Maicii Sale, al sfinţilor. EXISTĂ MODELE MAI BUNE PENTRU ELEVI (OAMENI)?

  • Trebuie să se ţină cont şi de dorinţa elevilor înainte ca aceia de teapa lui Emil Moise, iniţiatorul unor programe defăimătoare la adresa Ortodoxiei româneşti, să se arunce cu capul înainte.

“Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi” – vorbele Mântuitorului de care ar trebui, mai mult ca oricând, să ţinem cont.

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca pui, argumentele tale sunt bune, insa as adauga ca probabil nu stii cum se preda acum religia in licee! Este in fapt prozelitism. Religie implica si altceva, nu numai ortodoxism. Anul trecut fie-mea a venit c-o replica "Nu fac afaceri cu Dumenzeu!" A refuzat sa mearga la Inviere pentru ca profesoara de religie ii conditiona. Asta in conditiile in care an de an fiica mea fusese. La 15-19 ani mintea adolescentului este ca o sugativa: prinde informatie de peste tot. Nu poti sa-i tot oferi lucruri deja stiute despre imaculata nastere. Istoria religiilor NU este in programa scolara si e pacat, Eliade e al nostru si noi nu-l studiem. Privitor la icoane: rugaciunea este un act intim, nu trebuie sa-l pui pe tapet; icoana nu are rost de bau-bau sa te supravegheze mereu.
Daca intr-o clasa este un singur copil de alta confesiune ar trebui sa se afiseze si insemne specifice credintei lui. Altfel, scuza-ma, e discriminare.
Inca ceva: cunoasterea incompleta a unui adevar este, pana la urma, manipulare.
Simona Fusaru
Anonim a spus…
1.Religia nu se mai preda cum se preda de d-l preot Sorescu(un o extraordinar).sau schimbat multe in scoala mai ales in liceu.
2.Eu poate sunt ateu sau de alta religie de ce sa fiu obligat sa asist la un curs de care nu sunt interesat sau chiar sa fiu obligat sa invat pentru a-l promova.
3.Un elev care vrea sa se dwstainuie o pate face la biserica.4.Istoria cuprinde si istoria religiei,filosifia cunoasterea si felul de a gandi.
5.A fost o dezbatere tampita scoasa la lumina de ziaristii care nu mai aveau ce scoate pentru ca de ani de zile la inceputul fiecarui an esti intrebat daca vrei sa urmezi cursul de religie sau doresti un al curs(poate o alta religie),deci nu esti obilgat sa asculti pe popa.

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...