joi, 28 februarie 2008

Credem sau nu? Aceasta e întrebarea...

Nu-i înţeleg pe atei (dar asta nu înseamnă că-i acuz, nu sunt în măsură).
Chiar mă gândeam cum trăieşti pe lumea asta fără să crezi în Dumnezeu. Se prea poate ca ei să găsească răspuns la orice şi să caute dovezi pentru tot lucrul pe care nu şi-l explică, motivând că „aşa e firesc să se întâmple”.
Am intrat în contact cu astfel de persoane şi pot spune sincer că mi se par mai zbuciumate, mai neliniştite, parcă în continuă mobilizare pentru a căuta argumente care să le susţină teoriile. E dreptul lor, până la urmă, dar exagerând un pic, ce s-ar întâmpla cu lumea asta dacă toţi am fi aşa? Nu ar fi haos? Oare nu tocmai faptul că ştim şi credem în existenţa unei Fiinţe Superioare, atotcuprinzătoare, atotputernică şi atotştiutoare ne redă liniştea sufletească, calmul interior, făcându-ne, în acelaşi timp, mai buni?
Dacă nu am crede în Raiul sau Iadul de după moarte, am fi mai dezorientaţi, n-am înţelege rostul şi locul nostru în lume şi în afara ei. Ar fi tragic să trăim cu impresia că sufletul nostru se va împrăştia în Univers, că materia noastră lăuntrică se va evapora în neant, nu-i aşa?

3 comentarii:

anamaria spunea...

un om echilibrat este un om curat psihic si sufleteste!tot ce conteaza,cred eu,e sa stii ce te echilibreaza pe tine si astfel vei fi un om,nu cred ca conteaza prea mult in ce crezi atata tmp cat acel "ceva" nu incalca in niciun fel drepturile spirituale si morale ale unei persoane!

irina wenz spunea...

fiecare are dreptul sa creada sau sa nu creada ca Dumnezeu exista...dar un lucru e sigur...toti Il avem in noi!indiferent de ce credem!...eu de exemplu L-am simtit pe Dumnezeu in momentul in care am auzit pentru prima data vocea copilului meu plangand....fiecaruia ii va veni momentul...

irina wenz spunea...

fiecare are dreptul sa creada sau sa nu creada ca Dumnezeu exista...dar un lucru e sigur...toti Il avem in noi!indiferent de ce credem!...eu de exemplu L-am simtit pe Dumnezeu in momentul in care am auzit pentru prima data vocea copilului meu plangand....fiecaruia ii va veni momentul...