Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Argumente pentru păstrarea orei de religie în licee

Am urmărit aseară pe Realitatea Tv emisiunea lui Robert Turcescu cu tema „Niciun liceu fără Dumnezeu?”. Cum era şi firesc au fost opinii pro şi contra menţinerii orei de religie în programa şcolară pentru liceeni. Unul dintre invitaţi, prof. univ. dr. George Pruteanu, s-a pronunţat pentru o oră de religie în care să se prezinte în mod echitabil şi obiectiv toate religiile lumii.
Din câte ştiu, există în programa de liceu un capitol rezervat acestei teme, deci schimbarea statutului orei de religie în acest sens nu ar avea logică. De fapt şi de drept, în România sunt în jur de 87% ortodocşi declaraţi, o majoritate care are un cuvânt de spus asupra minorităţilor ce vor să impună norme şi reglementări după cum le taie capul.
Aceste propuneri de a scoate de pe pereţi icoanele şi din catalog Religia au apărut din dorinţa de a denigra atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi cetăţenii majoritari creştin-ortodocşi.
Susţin cu tărie campania Patriarhiei Române „Niciun liceu fără Dumnezeu!” cu următoarele argumente:


  • Religia nu este numai informativă, ci şi formativă, educativă.

  • Profesorul de religie este ca un prieten sau ca un membru al familiei pentru mulţi liceeni care preferă să se destăinuiască lui şi să ceară sfaturi;

  • Religia nu împovărează orarul elevilor, ci este menită să-i relaxeze culturalizându-i, folosind metode specifice;

  • Ora de Religie oferă detalii despre individualitatea şi identitatea poporului nostru, mai profund şi mai sensibil decât ora de istorie;

  • Materia oferă exemple de viaţă şi modele pozitive prin Însuşi Modelul Mântuitorului, al Maicii Sale, al sfinţilor. EXISTĂ MODELE MAI BUNE PENTRU ELEVI (OAMENI)?

  • Trebuie să se ţină cont şi de dorinţa elevilor înainte ca aceia de teapa lui Emil Moise, iniţiatorul unor programe defăimătoare la adresa Ortodoxiei româneşti, să se arunce cu capul înainte.

“Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi” – vorbele Mântuitorului de care ar trebui, mai mult ca oricând, să ţinem cont.

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca pui, argumentele tale sunt bune, insa as adauga ca probabil nu stii cum se preda acum religia in licee! Este in fapt prozelitism. Religie implica si altceva, nu numai ortodoxism. Anul trecut fie-mea a venit c-o replica "Nu fac afaceri cu Dumenzeu!" A refuzat sa mearga la Inviere pentru ca profesoara de religie ii conditiona. Asta in conditiile in care an de an fiica mea fusese. La 15-19 ani mintea adolescentului este ca o sugativa: prinde informatie de peste tot. Nu poti sa-i tot oferi lucruri deja stiute despre imaculata nastere. Istoria religiilor NU este in programa scolara si e pacat, Eliade e al nostru si noi nu-l studiem. Privitor la icoane: rugaciunea este un act intim, nu trebuie sa-l pui pe tapet; icoana nu are rost de bau-bau sa te supravegheze mereu.
Daca intr-o clasa este un singur copil de alta confesiune ar trebui sa se afiseze si insemne specifice credintei lui. Altfel, scuza-ma, e discriminare.
Inca ceva: cunoasterea incompleta a unui adevar este, pana la urma, manipulare.
Simona Fusaru
mrd a spus…
1.Religia nu se mai preda cum se preda de d-l preot Sorescu(un o extraordinar).sau schimbat multe in scoala mai ales in liceu.
2.Eu poate sunt ateu sau de alta religie de ce sa fiu obligat sa asist la un curs de care nu sunt interesat sau chiar sa fiu obligat sa invat pentru a-l promova.
3.Un elev care vrea sa se dwstainuie o pate face la biserica.4.Istoria cuprinde si istoria religiei,filosifia cunoasterea si felul de a gandi.
5.A fost o dezbatere tampita scoasa la lumina de ziaristii care nu mai aveau ce scoate pentru ca de ani de zile la inceputul fiecarui an esti intrebat daca vrei sa urmezi cursul de religie sau doresti un al curs(poate o alta religie),deci nu esti obilgat sa asculti pe popa.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…