D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Nu-i înţeleg pe atei (dar asta nu înseamnă că-i acuz, nu sunt în măsură).
Chiar mă gândeam cum trăieşti pe lumea asta fără să crezi în Dumnezeu. Se prea poate ca ei să găsească răspuns la orice şi să caute dovezi pentru tot lucrul pe care nu şi-l explică, motivând că „aşa e firesc să se întâmple”.
Am intrat în contact cu astfel de persoane şi pot spune sincer că mi se par mai zbuciumate, mai neliniştite, parcă în continuă mobilizare pentru a căuta argumente care să le susţină teoriile. E dreptul lor, până la urmă, dar exagerând un pic, ce s-ar întâmpla cu lumea asta dacă toţi am fi aşa? Nu ar fi haos? Oare nu tocmai faptul că ştim şi credem în existenţa unei Fiinţe Superioare, atotcuprinzătoare, atotputernică şi atotştiutoare ne redă liniştea sufletească, calmul interior, făcându-ne, în acelaşi timp, mai buni?
Dacă nu am crede în Raiul sau Iadul de după moarte, am fi mai dezorientaţi, n-am înţelege rostul şi locul nostru în lume şi în afara ei. Ar fi tragic să trăim cu impresia că sufletul nostru se va împrăştia în Univers, că materia noastră lăuntrică se va evapora în neant, nu-i aşa?
Chiar mă gândeam cum trăieşti pe lumea asta fără să crezi în Dumnezeu. Se prea poate ca ei să găsească răspuns la orice şi să caute dovezi pentru tot lucrul pe care nu şi-l explică, motivând că „aşa e firesc să se întâmple”.
Am intrat în contact cu astfel de persoane şi pot spune sincer că mi se par mai zbuciumate, mai neliniştite, parcă în continuă mobilizare pentru a căuta argumente care să le susţină teoriile. E dreptul lor, până la urmă, dar exagerând un pic, ce s-ar întâmpla cu lumea asta dacă toţi am fi aşa? Nu ar fi haos? Oare nu tocmai faptul că ştim şi credem în existenţa unei Fiinţe Superioare, atotcuprinzătoare, atotputernică şi atotştiutoare ne redă liniştea sufletească, calmul interior, făcându-ne, în acelaşi timp, mai buni?
Dacă nu am crede în Raiul sau Iadul de după moarte, am fi mai dezorientaţi, n-am înţelege rostul şi locul nostru în lume şi în afara ei. Ar fi tragic să trăim cu impresia că sufletul nostru se va împrăştia în Univers, că materia noastră lăuntrică se va evapora în neant, nu-i aşa?
Comentarii