Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

J. L. Carr - "O vară la țară"

 
În prima zi de vară, am citit o carte care îmi deschide apetitul pentru anotimpul cald mai mult decât orice.
 
"O vară la țară" (1963) spune povestea unui restaurator englez, Tom Birkin, care ajunge în Oxgodby, la începutul secolului al XX-lea, pentru a scoate la lumină o pictură murală dintr-o biserică. Birkin, absolvent al unui colegiu de artă londonez și, ulterior, recrutat ca radiotelegrafist în Primul Război Mondial, găsește în sătucul uitat de lume liniștea după care tânjea atât de mult pentru a îneca în ea ororile războiului purtat în prima linie. Scena Judecății de Apoi pe care o restaurează centimetru cu centimetru îl apropie pe Tom Birkin atât de mult de autorul ei medieval, încât eroul nostru ajunge să-l cunoască pe genialul pictor descoperindu-i tumultuoasa poveste de viață.
 
Scurtul roman de 128 de pagini stă sub semnul retrospecției. Bătrânul Birkin privește în urmă la acea vară la țară și regretă povestea de dragoste ce s-ar fi putut contura cu Alice Keach, o tânără delicată și evlavioasă ce este căsătorită cu vicarul locului.
 
Cartea (ce a fost nominalizată la Booker Prize) este una ce emană căldură și frumusețe rurală, făcându-te să-ți fie dor de un refugiu departe de lumea dezlănțuită. Cititorul se îndrăgostește pe loc de simplitatea traiului lui Tom, care locuiește în clopotnița bisericii și își bea ceaiul în cortul noului său prieten, arheologul Charles Moon, angajat să descopere mormântul unui strămoș local decedat în 1373.
 
Pe mine m-a relaxat cartea asta mai bine decât o siestă și așa am mai descoperit încă un scriitor englez bun, cu un stil dulce și provocator, taman după pohta ce-am pohtit!



Comentarii

Aimée a spus…
Tu citesti in voie, eu ma pregatesc de intors la munci...
Raluca Nicula a spus…
Multă baftă, Crengu! Chiar îmi pare rău că nu suntem mai aproape să bem măcar o dată pe lună un ceai sau o cafea...
Aimée a spus…
Eeee, ce frumos ar fi fost! Mi-e dor uneori de ceainaria din Pitesti, faina atmosfera de acolo!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când