Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ruthanne Lum McCunn - "O mie de monede de aur"

Zilele acestea m-am delectat cu una dintre plăcerile mele cele mai mari: cititul unui roman biografic.
 
 
"O mie de monede de aur", de Ruthanne Lum McCunn (publicată în 1981), este o carte care te face să trăiești altă viață. Scrisă atât de viu, atât de apăsător și de implicat sufletește, cartea îți provoacă milă și admirație pentru personajul principal, Lalu Nathoy, devenită Polly Bemis.
 
Lalu este o chinezoaică de 18 ani care este vândută de familia ei (sărăcită în urma unei recolte compromise) unor tâlhari, contra a două pungi de semințe de soia. De aici, Lalu este pasată de la un stăpân la altul, ajunge într-un bordel din Shanghai, iar de acolo este trecută clandestin în America, unde este vândută la o licitație și capătă numele Polly. După ani de chin și de suferințe, ca sclavă a unui proprietar chinez dintr-un oraș al căutătorilor de aur, Polly va fi câștigată la un joc de cărți de către cel care îi va deveni soț, Charles Bemis. 
 
Chinezoaica prinde rădăcini departe de țara natală și își ridică o fermă, alături de soțul ei. Ai crede că viața s-a așezat pentru Polly, după atâtea traume și întâmplări neverosimile, dar necazurile nu o părăsesc: soțul i se îmbolnăvește și  moare, ferma îi arde, iar ea este nevoită să țină piept tuturor  vitregiilor cu aceeași tărie care a menținut-o în viață până acum.
 
Polly Bemis (11 septembrie 1853 - 6 noiembrie 1933) a existat în realitate, cartea fiind împânzită cu fotografii din diverse etape ale vieții ei. Deși unele personaje au fost inventate, iar altele au căpătat elemente ficționale, povestea lui Lalu a rămas exactă, după cum mărturisește scriitoarea la începutul romanului.
 
În concluzie, o carte bună, care îți deschide ochii asupra unor vremuri apuse, când sclavia și inferioritatea femeii erau la rang de cinste în America. Totodată, cartea reprezintă triumful unei vieți însetate de libertate, într-un context ostil.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…