Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ruthanne Lum McCunn - "O mie de monede de aur"

Zilele acestea m-am delectat cu una dintre plăcerile mele cele mai mari: cititul unui roman biografic.
 
 
"O mie de monede de aur", de Ruthanne Lum McCunn (publicată în 1981), este o carte care te face să trăiești altă viață. Scrisă atât de viu, atât de apăsător și de implicat sufletește, cartea îți provoacă milă și admirație pentru personajul principal, Lalu Nathoy, devenită Polly Bemis.
 
Lalu este o chinezoaică de 18 ani care este vândută de familia ei (sărăcită în urma unei recolte compromise) unor tâlhari, contra a două pungi de semințe de soia. De aici, Lalu este pasată de la un stăpân la altul, ajunge într-un bordel din Shanghai, iar de acolo este trecută clandestin în America, unde este vândută la o licitație și capătă numele Polly. După ani de chin și de suferințe, ca sclavă a unui proprietar chinez dintr-un oraș al căutătorilor de aur, Polly va fi câștigată la un joc de cărți de către cel care îi va deveni soț, Charles Bemis. 
 
Chinezoaica prinde rădăcini departe de țara natală și își ridică o fermă, alături de soțul ei. Ai crede că viața s-a așezat pentru Polly, după atâtea traume și întâmplări neverosimile, dar necazurile nu o părăsesc: soțul i se îmbolnăvește și  moare, ferma îi arde, iar ea este nevoită să țină piept tuturor  vitregiilor cu aceeași tărie care a menținut-o în viață până acum.
 
Polly Bemis (11 septembrie 1853 - 6 noiembrie 1933) a existat în realitate, cartea fiind împânzită cu fotografii din diverse etape ale vieții ei. Deși unele personaje au fost inventate, iar altele au căpătat elemente ficționale, povestea lui Lalu a rămas exactă, după cum mărturisește scriitoarea la începutul romanului.
 
În concluzie, o carte bună, care îți deschide ochii asupra unor vremuri apuse, când sclavia și inferioritatea femeii erau la rang de cinste în America. Totodată, cartea reprezintă triumful unei vieți însetate de libertate, într-un context ostil.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când