Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

J. L. Carr - "O vară la țară"

 
În prima zi de vară, am citit o carte care îmi deschide apetitul pentru anotimpul cald mai mult decât orice.
 
"O vară la țară" (1963) spune povestea unui restaurator englez, Tom Birkin, care ajunge în Oxgodby, la începutul secolului al XX-lea, pentru a scoate la lumină o pictură murală dintr-o biserică. Birkin, absolvent al unui colegiu de artă londonez și, ulterior, recrutat ca radiotelegrafist în Primul Război Mondial, găsește în sătucul uitat de lume liniștea după care tânjea atât de mult pentru a îneca în ea ororile războiului purtat în prima linie. Scena Judecății de Apoi pe care o restaurează centimetru cu centimetru îl apropie pe Tom Birkin atât de mult de autorul ei medieval, încât eroul nostru ajunge să-l cunoască pe genialul pictor descoperindu-i tumultuoasa poveste de viață.
 
Scurtul roman de 128 de pagini stă sub semnul retrospecției. Bătrânul Birkin privește în urmă la acea vară la țară și regretă povestea de dragoste ce s-ar fi putut contura cu Alice Keach, o tânără delicată și evlavioasă ce este căsătorită cu vicarul locului.
 
Cartea (ce a fost nominalizată la Booker Prize) este una ce emană căldură și frumusețe rurală, făcându-te să-ți fie dor de un refugiu departe de lumea dezlănțuită. Cititorul se îndrăgostește pe loc de simplitatea traiului lui Tom, care locuiește în clopotnița bisericii și își bea ceaiul în cortul noului său prieten, arheologul Charles Moon, angajat să descopere mormântul unui strămoș local decedat în 1373.
 
Pe mine m-a relaxat cartea asta mai bine decât o siestă și așa am mai descoperit încă un scriitor englez bun, cu un stil dulce și provocator, taman după pohta ce-am pohtit!



Comentarii

Crengu a spus…
Tu citesti in voie, eu ma pregatesc de intors la munci...
Raluca Nicula a spus…
Multă baftă, Crengu! Chiar îmi pare rău că nu suntem mai aproape să bem măcar o dată pe lună un ceai sau o cafea...
Crengu a spus…
Eeee, ce frumos ar fi fost! Mi-e dor uneori de ceainaria din Pitesti, faina atmosfera de acolo!

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…