Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

J. L. Carr - "O vară la țară"

 
În prima zi de vară, am citit o carte care îmi deschide apetitul pentru anotimpul cald mai mult decât orice.
 
"O vară la țară" (1963) spune povestea unui restaurator englez, Tom Birkin, care ajunge în Oxgodby, la începutul secolului al XX-lea, pentru a scoate la lumină o pictură murală dintr-o biserică. Birkin, absolvent al unui colegiu de artă londonez și, ulterior, recrutat ca radiotelegrafist în Primul Război Mondial, găsește în sătucul uitat de lume liniștea după care tânjea atât de mult pentru a îneca în ea ororile războiului purtat în prima linie. Scena Judecății de Apoi pe care o restaurează centimetru cu centimetru îl apropie pe Tom Birkin atât de mult de autorul ei medieval, încât eroul nostru ajunge să-l cunoască pe genialul pictor descoperindu-i tumultuoasa poveste de viață.
 
Scurtul roman de 128 de pagini stă sub semnul retrospecției. Bătrânul Birkin privește în urmă la acea vară la țară și regretă povestea de dragoste ce s-ar fi putut contura cu Alice Keach, o tânără delicată și evlavioasă ce este căsătorită cu vicarul locului.
 
Cartea (ce a fost nominalizată la Booker Prize) este una ce emană căldură și frumusețe rurală, făcându-te să-ți fie dor de un refugiu departe de lumea dezlănțuită. Cititorul se îndrăgostește pe loc de simplitatea traiului lui Tom, care locuiește în clopotnița bisericii și își bea ceaiul în cortul noului său prieten, arheologul Charles Moon, angajat să descopere mormântul unui strămoș local decedat în 1373.
 
Pe mine m-a relaxat cartea asta mai bine decât o siestă și așa am mai descoperit încă un scriitor englez bun, cu un stil dulce și provocator, taman după pohta ce-am pohtit!



Comentarii

Crengu a spus…
Tu citesti in voie, eu ma pregatesc de intors la munci...
Raluca Nicula a spus…
Multă baftă, Crengu! Chiar îmi pare rău că nu suntem mai aproape să bem măcar o dată pe lună un ceai sau o cafea...
Crengu a spus…
Eeee, ce frumos ar fi fost! Mi-e dor uneori de ceainaria din Pitesti, faina atmosfera de acolo!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…