Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Russell Banks - "Deriva continentelor"

Înainte de a mă apuca să citesc această carte am răsfoit câteva recenzii pe net și, trebuie să spun, m-au frapat comentariile atât de înflăcărate la adresa ei (și a autorului, desigur!).
Una dintre recenzii (să-mi fie rușine că nu mai știu a cui!) spunea chiar că Russell Banks scrie atât de bine, încât te descurajează să mai faci și tu asta.

Da, Russell Banks scrie bine de tot, și da, te poți gândi de două ori dacă mai are rost să vii și tu cu ceva în fața lumii ăsteia care l-a citit pe el... După cum știți, eu am tot citit în ultimul timp, dar nu mai țin minte de când nu am mai devorat cu atâta pasiune un roman, ațâțată de frumusețea descrierilor autorului, de libertatea sa de exprimare (mă refer în special la pasajele erotice), de intensitatea trăirilor și de suspansul situațiilor.

Pe foarte scurt, este vorba despre două povești diferite, care se împletesc spre final. Una, cea a lui Bob Dubois, un american trecut de 30 de ani care, dezamăgit de traiul său modest, se mută la fratele său în Miami, împreună cu familia. De cealaltă parte, mai este povestea tinerei Vanise, care părăsește Haiti împreună cu bebelușul ei și cu nepotul, în speranța unui trai mai bun în America.

"Deriva continentelor" (carte apărută în 1985) este despre mirajul Visului american, despre speranțe năruite și despre decizii plătite cu viața. Cartea îți dă una după ceafă și te face să te gândești de două ori dacă are rost să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. Ideea cărții se poate reduce la un singur pasaj, care exprimă atât de multe:

"Da, ai să ajungi în America, băiete, și, poate, ca și mine, ai să obții ce dorești. Orice-ar fi. Dar va trebui să dai ceva în schimb, dacă n-ai dat deja. Și când ai să obții ceea ce dorești, ai să descoperi că, până la urmă, nu e ceea ce ai dorit, pentru că întotdeauna va fi ceva mai puțin valoros decât ce ai dat tu în schimb. În țara celor liberi, nimic nu e gratuit".

Și acum, încă două citate care mi-au plăcut:

"Când cauți să cucereşti iubirea cuiva care-ți seamănă ca fel de a fi, temperament, cultură sau tip fizic, o faci din dragoste pentru aceste trăsături ale tale, pentru felul tău de a fi, temperamentul, cultura ta etc. Dar atunci când cauți să cucereşti iubirea cuiva complet diferit de tine, o faci ca să te eliberezi de tine însuți";

"Un om trebuie să accepte faptele vieții pe care o trăiește, indiferent de felul cum o trăiește".

Ca o concluzie, cartea este una grea, care se citește ușor. Adică, subiectul complex și dătător de stări este parcurs cu lejeritate datorită scriiturii fluide, antrenante. Ca atare, Russell Banks este grandios. G-R-A-N-D-I-O-S! Născut în 1940, el este unul dintre cei mai importanți scriitori americani contemporani. A primit numeroase premii literare, printre care premiul Academiei Americane de Artă și Literatură.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …