Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Per Petterson - "La furat de cai"

"Dacă mă concentrez, pot să intru în depozitul memoriei și să găsesc raftul cu filmul potrivit și să mă afund în el și să îmi simt încă trupul călărind cu tatăl meu prin pădure: pe înălțimi deasupra râului, de-a lungul crestei, și apoi în jos pe partea opusă a dealului, peste frontiera cu Suedia și mai departe în ceea ce era o țară străină, cel puțin pentru mine".


Zilele acestea am fost din nou fericită să descopăr o carte frumoasă, a doua revelație oferită de literatura norvegiană (prima fiind una dintre cărțile mele preferate all time -Foamea, lui Knut Hamsun - scriitor de Nobel). "La furat de cai" aduce față în față trecutul (văzut ca o țară străină) și prezentul lui Trond Sander, acum un bărbat trecut de 60 de ani care și-a găsit refugiu,  după moartea soției, într-o cabană din estul Norvegiei. Jonglând cu cronologia și folosind evocarea la persoana I, scriitorul prezintă o frumoasă poveste ce are în centru maturizarea și acceptarea destinului. Vara plină de evenimente a anului 1948, pe când Trond avea doar 15 ani, este pusă în antiteză cu iarna de la capătul vieții, pe care bătrânul personaj o trăiește în liniște, având-o alături pe cățelușa Lyra. 
 
Împreună cu tânărul Trond și tatăl său, vom călări cai norvegieni, vom pluti cu barca pe râul din apropierea cabanei, vom merge la uscat de fân, vom tăia copaci și vom urmări traseul buștenilor către Suedia.
 
Cartea a apărut în 2003 și a devenit rapid bestseller național și cea mai bună carte a anului. Limbajul este unul atât de familiar, încât ai impresia că citești o scrisoare de la un prieten bun, care îți povestește prin ce peripeții a mai trecut.

Înainte de a debuta literar (1987), Per Petterson (născut în 1952) a fost muncitor necalificat, bibliotecar, librar și  traducător. De atunci, Peterson a mai publicat cinci romane și un volum de eseuri.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Nervi pe caniculă

Cineva mă sabotează zilele astea şi, ca o noutate, nu sunt eu aia. Am îngroşat rândul celor care sunt nemulţumiţi de furnizorul de internet. Înjurături, scrâşnete, păr smuls din cap, tot tacâmul. Cred că le-am zis de întreg familionul, că nu sunt zgârcită de fel. Într-un final, plătesc internet ca să nu-l am. Bună treabă! Acum vă scriu ajutată fiind de bunul meu prieten Digi Net Mobil care vă salută. Eu nu, că încă nu mi-au trecut nervii.
Până şi vara asta îmi vrea răul. Căldură infernală, aer irespirabil, femei care se îmbracă în sintetice sclipitoare, asortate cu tocuri cui pe care merg mai clătinat ca un sătean afumat pe uliţa din cătun. Alături de ele, băieţi cu tricou negru, mulat. La ăştia n-o fi venit vara? În fine. Îi las în plata Domnului.
Şi mai am o pică pe ţăranii de la oraş, care se dau în stambă atât de stângaci în faţa urmaşelor Evei. Exemplu: zi de vară la bazin. Un exemplar blond şi unul brunet, ambele de rasă, vorba aia, fac topless. Vânătorii de ocazie, care s-au tr…