Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Un comentariu

Daphne du Maurier - "Golful francezului"

Cred că o să schimb numele blogului în "Blog de cărți", pentru că în ultimul timp numai cu asta m-am ocupat pe aici. Și nu numai pe aici. Azi-noapte am stat trează până pe la 2.30 ca să termin cartea pe care nu o mai puteam lăsa din mână.


"Golful francezului" este povestea de dragoste și de aventuri a englezoaicei Dona St. Columb, care părăsește Londra și se mută la țară împreună cu cei doi copii și cu doica lor. Fire capricioasă, rebelă, chiar obraznică, Lady St. Columb este avertizată că în Navron bântuie un pirat francez fără scrupule, împreună cu șleahta lui, care comite tâlhării, omoară oameni și răpește femei pe care le dezonorează. În scurt timp, femeia găsește în noptiera din camera ei tutun și o carte de poezii franțuzești, iar într-o noapte își vede servitorul discutând cu un bărbat misterios în grădină, așa că intră la bănuieli. Aventuroasă și neînfricată, Dona o ia pe urmele slujitorului și dă peste o corabie ascunsă în golf, al cărei căpitan se dovedește a fi  renumitul pirat, însă descoperă că acel bărbat misterios nu este deloc așa de groaznic cum îl descriau cunoscuții ei englezi. Bineînțeles că Lady uită că e o lady cu soț la Londra și se lasă purtată pe valuri alături de piratul ei Jean-Benoit Aubery, în căutarea aventurii. Relația cu acesta o transformă în femeia la care ea visase dintotdeauna, punându-i la încercare spontaneitatea și agerimea. Frumoasa lady din Londra devine, pe lângă amanta seducătoare, "băiatul de serviciu" al piratului, ajutându-l pe acesta să fure corabia unui cunoscut de-al soțului ei. 

Povestea e frumoasă, presărată cu suspans, pasiune și curaj. Nu lipsesc nici lecțiile despre devotament sau sfatul nescris de a-ți trăi prezentul fără să te gândești la urmări. Dacă nu aș fi știut că romanul e scris de o femeie, aș fi jurat că e o scriitură masculină. 

Daphne du Maurier (1907 -1989) a fost o scriitoare britanică. Ea este cunoscută în special pentru că operele sale au fost adaptate în filme (cea mai cunoscută adaptare fiind "Păsările" - în regia lui Alfred Hitchcock).


Din câte văd pe IMDB, "Golful francezului" a fost ecranizat de două ori (1944 și 1998), cea din urmă (foto sus) avându-i ca protagoniști pe Tara Fitzgerald și Anthony Delon (fiul lui Alain Delon)

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...
16 comentarii
Citiți mai multe

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...
21 de comentarii
Citiți mai multe

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...
22 de comentarii
Citiți mai multe